Gânduri, rânduri, amintiri... despre (pentru) oameni( locuri) dragi”

***Bărăganul are secretele lui!***

Mulțumim doamnei Cătălina Stroe pentru amintirea pe care o prezentăm astăzi, un fragment ce face parte din cartea Centrul vechi, apărută la Editura Anca în anul 2011, carte care se află pe rafturile bibliotecii noastre și poate fi împrumutată.

Îi mulțumim pentru călătoria în timp, undeva pe străzile Urzicenilor de altă dată, într-o primăvară capricioasă și rar întâlnită pe atunci, însă obișnuită pentru noi cei de acum. Ne-am regăsit cu nostalgie într-un tablou pe cât de simplu, pe atât de bogat în emoții , senzații ale unor ani când, atât vremea cât și vremurile erau...altfel.

Bibliotecar, Pușcoi Mariana.

Vârtej de primăvară

„Era primăvară timpurie.

După o vizită de câteva zile la Bucureşti, la o mătuşă a mea, m-am întors acasă cu un „aer de capitală” pe care am dorit să mi-l afişez de urgenţă, în faţa unicei mele prietene din Centrul Vechi, cu care eram colegă de clasă.

Aveam o tunsoare nouă, singura dată în viaţă când îmi amintesc să fi avut părul scurt, borsetă de culoarea oului de raţă, în care nu aveam ce pune, dar mătuşa mea insistase să o port şi nişte opincuţe din piele, la modă prin anii 1956-1958, cumpărate şi ele bineînţeles de la Bucureşti.

Două străzi mă despărţeau de Lili Capră aşa că pe la ora două după amiază am plecat în vizită.

Trecând pe strada principală a Centrului, unde la acea oră nu era nici ţipenie, din senin s-a pornit un vârtej de praf care venea cu viteză spre mine şi m-a cuprins cu repeziciune, umplându-mă cu praf şi în gentuţă şi în opincuţe.

Senzaţia trăită atunci a fost atât de puternică încât şi astăzi, dacă mă gândesc la acest lucru, simt praful scârţâind în dinţi.

Cred că natura mi-a servit o lecţie de umilinţă faţă de dorinţa mea de etalare a achiziţiilor din capitală.

După câteva zile au înflorit caişii.

Copacii păreau acoperiţi de ninsoare.

Încurajată de aceste semnale evidente de primăvară, m-am prezentat acasă la aceeaşi prietenă, cu un cadou, foarte subţire îmbrăcată şi cu pantofi noi de lac.

Sărbătorea ziua de naştere.

Totul a fost minunat până pe la ora nouă seara când, ieşită din casa ei, m-am trezit călcând într-un strat gros de zăpadă, de câţiva centimetri.

Am alergat spre casă, tremurând de frig şi în curte la mine am privit cu uimire la caişii înfloriţi, etalând cu demnitate florile albe care făcuseră un pact neaşteptat cu albul fulgilor de nea.

Printr-un adevărat miracol, recolta din acel an a fost deosebit de bună!

Bărăganul are secretele lui!”