OAMENI DE SEAMĂ DIN URZICENI - CĂTĂLIN CIOLCA

 

Cătălin CIOLCA – jurnalist, poet

 S-a născut la 25 martie 1941, în orașul Urziceni. Licentiat în litere, promotia 1966, la Universitatea Bucuresti, cu o teză despre Anton Holban.

Redactor la Zori noi, Supliment literar (Suceava), Vremea Nouă (Vaslui), Cronica, Revista română (Iași).

Debut literar cu versuri în Steaua, Cluj, 1964.

Debut în volum: Versuri, Editura pentru Literatură, Colecția Luceafărul, 1968.

Cărti publicate: 

– Discursuri si  peisaje (Cartea Românească,1983)

--Versuri pentru Ala, Editura Junimea, 1984

– În memoria lui Gr.T.Popa. Studii, documente, mărturii (1999)

– Cartea Fălticenilor (2006).

Publică versuri, eseuri, reportaje si articole de critică si istorie literară în  Steaua, Convorbiri literare, Cronica, Timpul – Iasi, Literatură si artă – Chisinău s.a.

Între 1966-1968, redactează, împreună cu George  Sidorovici, Platon Pardău, Lucian Valea, Radu Mares, Alexei Rudeanu, revista literară Suceava, supliment al  ziarului Zori noi. Între 1970-1973, redactează, la Vaslui, Vremea Nouă literară si artistică.

În 1995, fondează, după un proiect propriu, Revista Română (sub egida ASTRA – Iasi), pe care o si conduce efectiv, până în 1997. În 1994, conduce o modestă editura, OMNIA.

A încetat din viață la 25 februarie 2016.

OAMENI DE SEAMĂ DIN URZICENI - LILI BALCAN BULEANDRĂ

 

BALCAN, Lili (pseudonimul  Elenei Buleandră)

 n. 24.12.1953, Urziceni, jud. Ialomiţa

Economistă, Prozatoare

        

              Fiica lui Gheorghe Balcan, măcelar, şi a Petruţei, casnică, originari din Urziceni. Urmează studiile liceale la Liceul teoretic, promoția 1973, şi pe cele universitare la Academia de Studii Economice, Facultatea de Finanţe-Bănci, promoţia 1977. Până în anul 2002 este inspectoare creditare (10 ani) și șef serviciu creditare (15 ani)  la Raiffaisen-Bank Urziceni, iar din 2002  până în 2010, când se pensionează, ocupă funcţia de inspector asistenţă socială la Primăria Urziceni. Este căsătorită cu omul de cultură și scriitorul Alexandru Bulandra, și au doi copii, Iulia și Andrei, şi un nepot - Rareș.

                Colaborează la revista „Helis” Slobozia, unde debutează în aprilie 2012.  Aici publică 28 de povestiri care se regăsesc în volumul „Momente din viaţa oamenilor simpli de provincie de ieri şi de azi” apărut la editura Helis în 2013.

                 Acelaşi parcurs îl vor urma şi celelalte 20 de povestiri din volumul „Alte Momente din viaţa oamenilor simpli de provincie de ieri şi de azi” apărut la editura Helis în 2017.

                 Încă de la primele povestiri, cititorii revistei Helis au apreciat frumuseţea scriiturii şi savoarea întâmplărilor povestite,  iar cei din Urziceni şi-au  regăsit poveştile cotidiene  depănate cu pasiune şi talent.  Cele două volume de Momente...  au fost considerate  o continuare a lungului şir de cronicari ai urbei de pe malul Ialomiţei -  de la Nicolae Thomescu-Baciu, Dumitru M. Ranetescu şi Constantin Ţoiu la Titi Damian, Victor Nicolae, Vasile Ichim şi  Cătălina Stroe   – constituind  monografia vie a Urziceniului.

OAMENI DE SEAMĂ DIN URZICENI - BALCAN CONSTANTIN - COMERCIANT

 

                                        Balcan Constantin (Costică)

                                                               Comerciant

              
              S-a născut la Urziceni în anul 1894, într-o familie cu 10 copii, din care au supraviețuit șase – patru băieți și două fete. În 1918 s-a căsătorit cu Ileana, având la rândul său patru copii.

              A ocupat funcția de Primar al Orașului în anul 1939 și pe cea de Viceprimar în perioada anilor de război 1941-1944, având o bună colaborare cu Primarul Gogu Mihăilescu.

               A fost membru în Comitetul Orășenesc, Comitetul Școlar, Comitetul Parohial, iar în perioada 1935-1943  este  Președinte al Societății de Vânătoare ”Vulpea”.

             Practicând meseria de măcelar, domnul Costică  Balcan își ridică, în anul 1933, după proiectul unui arhitect italian, cel mai frumos Restaurant cu Terasă și Măcelărie anexată, cu cramă la subsol și ghețărie.  Restaurantul era dotat cu instalație de ventilare a aerului, cu sonerii la ficare masă, iar ospătarii aveau ținută obligatorie, purtând la cămașa albă fie papion negru fie cravată neagră. Pe latura de nord a curții se afla  o casă și o grădină la fel de frumoase.  Clădirea Restaurantului există și astăzi, pe strada Regele Ferdinand nr.22.

              Restaurantul avea propriul taraf de lăutari, în frunte cu Gheorghe Lupu și frații Olmazu. Mușterii din toate satele și comunele învecinate veneau aici atrași de bogatele meniuri prezentate și tot aici își făceau  abonament nefamiliștii, lucrătorii de la Drumuri, lucrătorii de la Poștă, navetiști, ingineri, avocați.

              Negustor de seamă al Târgului Urzicenilor, domnul Costică Balcan reușește să impună în jurul său o conduită aparte,  gospodărindu-și cu mândrie și autoritate avutul.

               Prin munca tenace  și spiritul său descurcăreț, el și-a pus amprenta în istoria comunității locale, așa cum îl descrie și marele scriitor Constantin Țoiu în ”Memorii din când în când.”

Nouă apariție editorială -Protopopiatul Urziceni -Tezaur documentar – Volumul IV

 

    Protopopiatul Urziceni  -Tezaur documentar – Volumul IV, este noua carte apărută recent sub îngrijirea Protopopului Aurel Berbec și a preotului Adrian Lucian Scărlătescu. Volumul este un dicționar care conține informații despre slujitorii bisericilor ialomițene la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, așa cum apar  în periodicele vremii.

    Cartea a fost tipărită la Editura Editgraph, cu binecuvântarea Peasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor. Demersul  a început în 2017 cu apariția Colecției de documente istorice și ecleziastice intitulată Tezaur documentar, care s-a concretizat în tipărirea a 3 volume sub forma unor Liste de preoți și cântăreți ai Protopopiatului Urziceni.

    Acest al IV-lea volum conține o listă sub forma unui Dicționar, nu numai a slujitorilor bisericești din Protopopiatul Uziceni, ci din istoricul Protopopiatului Județului Ialomița, inspirat din informațiile apărute în presa laică și religioasă ialomițeană din acele vremuri – reviste și publicații, cotidiane și săptămânale. Se dorește ca această noua carte să fie un document important, necesar întregirii istoricului unor parohii.

Lansare de carte – Valentina Ghinea – Jurnal de vacanță

 

    Jurnal de vacantă, noua carte a Valentinei Ghinea, proaspăt ieșită de la tipar, a fost prezentată publicului într-o zi de mare sărbătoare. A fost un dar de 8 martie și pentru cititori și pentru autoare, o întâlnire emoționantă, în vremuri de pandemie, organizată de Biblioteca Municipală Constantin Țoiu. La eveniment au participat elevi și profesori de la Colegiul Național Grigore Moisil, Liceul tehnologis Sf. Ecaterina și Liceul agricol, profesori și oameni de cultură din Urziceni.

    Jurnal de vacanță este un roman care aduce în prim plan lumea copilăriei cu amintirile ei de neșters. Despre parcursul literar al autoarei a vorbit Alexandru Buleandră, scriitor, critic, eseist, fost director al Bibliotecii pe vremea când Valentina Ghinea devenea laureată a Concursului de creație literară ”Dor fără sațiu”. În ceea ce privește ”deslușirea” romanului, profesorul și scriitorul Titi Damian a fost cel care a făcut o descriere succintă a cărții.

 Jurnal de vacanță

    Fosta noastră elevă, acum conferențiar universitar doctor, Valentina Mihaela GHINEA este omul surprizelor. După ce acum vreo doi ani i-a fericit pe copiii și părinții din Urziceni, și nu numai, cu o minunată carte care li se adresează, Povești cu dichis, (din care am reținut una minunată, „Făt-Frumos din Lăptișor de Matcă”), vine, în fața noastră, de data aceasta, cu un roman, Jurnal de vacanță. Cartea are o problematică extrem de actuală, fiind una pentru copii, cu copii, despre copii, dar nu orice copii, ci copiii de azi, a căror vârstă încearcă s-o înțeleagă și o transpune artistic în pagini de o imensă delicatețe și sensibilitate, copii aflați la vârsta preadolescenței, adică la vârsta întrebărilor, atunci când încep să-și formeze personalitatea și caracterul.

    Cartea are un personaj, să-i zicem colectiv, un grup de copii de pe o scară de bloc: Daria, Bogdan, Dorel, Petruț, Florin, al căror lider este, cum era și firesc, o fată, Mădălina. cărora li se vor mai alătura și alții. Aflați în vacanța de vară, încearcă să-și omoare timpul. Acesteia îi vine năstrușnica idee de a descoperi o comoară. De aici încolo, încep căutările prin cotloanele podului blocului, unde descoperă o inscripție cu multe cifre și numere, a căror semnificație încearcă s-o deslușească. Urmează multe episoade (întâmplări) repartizate pe cele 28 de capitole, fiecare cu nume cât mai captivante și incitante, fie că este vorba de spectacole, vizite la bunici, contacte cu maturi. Între ei este și unul ceva mai mic, Petruț, a cărui poveste de viață îi va înduioșa pe ceilalți, mai ales pe Mădălina, care se va sfârși, cum era și firesc, optimist. Ultima aventură este descoperirea unui jurnal, undeva sub o tufă din fața blocului, care se va dovedi un autentic jurnal, care dezvăluie copiilor adevărul despre moartea mamei acestuia și jelania lui Lifter, maturul enigmatic din text, nimeni altul decât tatăl copilului, care-l va revendica până la urmă.

    În roman sunt amestecate și câteva personaje mature, în special, bunici, unde scriitoarea insistă asupra relației excelente dintre cele două vârste, cu mici greșeli din partea copiilor și delicatețea și „pedagogia iertării” din partea celorlalți. Lipsește componenta numită părinți, probabil foarte preocupați cu problemele existenței, sau când apar, deja se observă o lipsă acută de comunicare cu fiii lor, deciși să-și conducă odraslele după regulile impuse de ei, fără să observe că vremurile s-au schimbat. A se vedea reacția părinților în momentul când fiica lor primește o felicitare nevinovată de la un băiețel cunoscut la bunici.

    Dincolo de jocurile dintotdeauna și nevinovate ale copiilor preadolescenți, care deja au intrat și în posesia tabletelor, și care, odată cu încheierea vacanței de vară sar treapta adolescenței, romanul căpătă atributele unei parabole care se adresează, de fapt, părinților. Există în roman o frază cheie pe care autoarea o pune în gura acestei fetițe, deja maturizate, mesaj cu o puternică coloratură morală și educativă: „Părinții, domnule Lefter, sunt uneori mai temători pentru binele nostru. Dar cred că ține de noi dacă ajungem să trăim viața pe care ne-o aranjează ei; și tot de noi ține dacă le permitem lor să trăiască viața noastră.”

    Este o carte scrisă cu vervă, la inspirație, cu aplomb, parcă dintr-o suflare, în care dialogurile sunt vii, spontane, dinamice, povestirile scurte, fără să plictisească, având descrieri doar fundaluri pentru întâmplări, o carte în care accentul cade, discret și pe trăsături de personalitate ale preadolescenților în formare: respectarea de sine, respectul pentru semeni, respectul adevărului, cinstea. O carte, deopotrivă, despre greșeală și iertare. Scriitoarea, bună cunoscătoare a psihologiei acestei vârste, are știința de a marca în text cu litere cursive, cuvintele și expresiile necunoscute, având astfel grijă de vocabularul copiilor.

    O carte care oricând poate deveni un excelent scenariu pentru un film pentru/cu/ despre copii. O izbândă. Risc o afirmație: Autoarea calcă pe urmele „Cireșarilor” lui Constantin Chiriță, sau ale lui Ionel Teodoreanu. Se pare c-a început cu dreptul…

                                                                                                                    T. DAMIAN