„Gânduri, rânduri, amintiri... despre (pentru) oameni( locuri) dragi”
***Două elemente au stat şi vor sta, se pare, încă multă vreme, în atenţia oamenilor : ZBORUL şi IUBIREA. Amândouă se asociază foarte bine cu noţiunea de LIBERTATE. ...........Esenţialul este ca să ajungă fiecare, în felul său, să se bucure şi să iubească, pentru că STAREA DE IUBIRE este CHEIA unirii fiinţei umane cu energia divină.***
Mulțumim doamnei Cătălina Stroe pentru aceste gânduri deosebite pe care vi le împărtășim astăzi, un fragment ce face parte din cartea Cuvinte încrucișate, apărută la Editura Helis în anul 2016.
Îi mulțumim pentru călătoriile în timp pe care ni le-a propus prin toate aceste amintiri ale vremurilor de altă dată, în care cu siguranță mulți dintre noi ne-am regăsit. Ne-am regăsit cu emoție, cu bucurie , privind cu ochii sufletului tablourile copilăriei sau tinereții, pudrate de nostalgia trecerii timpului.
Bibliotecar, Pușcoi Mariana.
Zborul a fascinat din totdeauna omenirea !
„Ce secrete deţine o vrabie sau un porumbel care, cu atâta simplitate, sfidează gravitaţia şi se ridică de la sol?!
În zborul peste Atlantic am constatat o paradoxală combinaţie între indiferenţa celor îmbarcaţi şi încrederea că mijlocul de transport este foarte sigur, că piloţi, avion şi pasageri vor ajunge cu bine la destinaţie. Se serveşte masa, se vizionează filme, nimeni nu se interesează cum arată vecinii de drum.
Un gând hazliu m-a cuprins. Ce-ar fi să mă ridic de pe scaun şi să spun: ‚,O clipă de atenţie, vă rog ! Ne aflăm la 11 km deasupra Oceanului şi zburăm cu 1000 km pe oră, după cum vedeţi pe ecranele tv. Sunteţi conştienţi că ne aflăm în plină magie ?''
Dar cui i-ar păsa ? Este doar un zbor de rutină !
Trăim într-o lume care, cu puţin timp în urmă se numea S.F. Indiferenţi la magie, intrăm în magazine cu nasul în lista de târguieli, fără să dăm atenţie la ''ochiul magic'' care ne deschide automat uşile. Toate legăturile pe care le avem cu mijloacele tehnice au devenit tele-ghidate. În curând poate că teleportarea va deveni la fel de obişnuită ca zborul cu avionul. Am devenit o generaţie de utilizatori de ''magie''. Doar un mic procent sunt programatorii şi, de ce nu, manipulatori ai acestei lumi. Mă îndoiesc că va aduce ceva bun omenirii, această lume în care tehnica are ca limite doar nivelul ei de finanţare.
Zeii de azi au învăţat, din păcate, de la zeii de ieri, cum să se războiască folosind natura. Energia este neutră din punct de vedere moral. Lumea se grăbeşte şi ştiinţa a ajuns din urmă religia. Se pune problema moralităţii în ştiinţă pentru a se evita repetarea unor dezastre. S-a ajuns la derapaje periculoase. Serviciile de meteo şi radare care înainte susţineau activităţile de zbor s-au transformat uneori în servicii care împiedică sau chiar anulează zborurile navelor. Sunt cunoscute mijloacele de manipulare a climei în scopuri strategice şi nu mai este nici un secret că anumite emisii radar, testate întâi de nemţi şi după război, de americani, au perturbat câmpurile electromagnetice ale OZN-urilor care au început să se prăbuşească.
Aşa a început contactul cu tehnica extraterestră, a apărut retroingineria şi aparatele de zbor ciudate, fără nici o legătură cu seria aparatelor convenţionale.
Tehnica secretă de astăzi, deţine un avans de 50 de ani faţă de lumea noastră cea de toate zilele.
Două elemente au stat şi vor sta, se pare, încă multă vreme, în atenţia oamenilor : ZBORUL şi IUBIREA. Amândouă se asociază foarte bine cu noţiunea de LIBERTATE.
Starea de zbor sau de iubire îţi schimbă perspectiva, vezi altfel decât ceilalţi.
Puiul de vultur născut pe vârf de munte nu va avea niciodată aceeaşi perspectivă cu a bobocului de raţă domestică de pe baltă.
Unii oameni au o perspectivă universală şi depăşesc limitele timpului lor, alţii au o perspectivă cotidiană, limitată, asupra lumii şi a vieţii. Totul depinde de o anumită capacitate de înţelegere.
Trebuie să acceptăm că uneori trăim în lumi paralele. Unii se ocupă de bulionul de toamnă şi este bine ! Alţii se preocupă de trecerea Pământului, în această perioadă, prin Centura de fotoni.
Esenţialul este ca să ajungă fiecare, în felul său, să se bucure şi să iubească, pentru că STAREA DE IUBIRE este CHEIA unirii fiinţei umane cu energia divină.
Acesta este marele SECRET prezentat simbolic, metaforic, încifrat, în toate lucrările iniţiatice mai vechi sau mai noi.
Zborul şi iubirea sunt subiectele preferate ale poeţilor şi scriitorilor. În momentele de extaz, de beţia zborului sau a iubirii, sufletul se înalţă şi ne înalţă.
Mintea poate fi manipulată, condiţionată, dar sufletul... niciodată!
Dar asta este altă poveste !
Cu astfel de gânduri mi-am însoţit PASAJUL obligatoriu transatlantic şi am aterizat în România, ca în fiecare an, în luna august.
Aici am avut onoarea şi plăcerea să fiu invitată la un eveniment de excepţie – aniversarea a 50 de ani de la înfiinţarea garnizoanei militare de elicoptere de la Alexeni, Ialomiţa. Membrii Regimentului 94 de Elicoptere s-au întâlnit în data de 17 septembrie 2015 în faţa Catedralei din Urziceni.
O fanfară a Academiei de Aviaţie din Braşov a susţinut ceremonialul, devenit foarte emoţionant mai ales când s-au depus coroanele de flori la Monumentul Eroilor de lângă Catedrală şi în acelaşi timp au trecut în zbor, în semn de salut, elicoptere de la baza aeriană Otopeni – acţiune foarte bine sincronizată. Au fost rostite discursuri scurte, cu caracter omagial, s-a oficiat o slujbă de pomenire pentru cei care au plecat spre ceruri şi s-au înmânat diplome şi medalii de o calitate grafică deosebită.
Deoarece aerodromul de la Alexeni este în prezent un obiectiv în conservare, a fost organizată o vizită la faţa locului, cu câteva autobuze, spre aducere aminte.
Ajunsă pe pista pustie şi năpădită de iarbă a aerodromului – un cadou postrevoluţionar făcut armatei aerului – imaginaţia mea de scriitoare s-a pus iar în mişcare.
Deci, întâlnire cu... o istorie ! În anul 1948, soldaţii unei unităţi militare din Bărăgan, descărcau materialele care soseau în gara Broşteni – Ialomiţa, pentru construirea aerodromului din Alexeni. N-am participat la acest eveniment pentru că abia mă născusem, dar nu am ratat ocazia peste 10 ani. În 1958 am vizitat garnizoana sovietică care se pregătea de plecare. Am cântat şi am recitat poezii în ruseşte, cu elevii din clasa mea, am primit bomboane şi am vizitat carlinga unui avion cu reacţie. Ruşii au plecat şi după ei au venit, de la Ianca – Brăila, piloţii români cu avioanele cu reacţie MIG.
După şapte ani, adică în 1965, ei s-au reîntors de unde au venit lăsând locul elicopteriştilor cu care mă aflam acum, după 50 de ani, în ''formaţiune'' de vizitare.
Legătura de suflet cu acest aerodrom o consemnasem în două dintre cărţile mele: ''Cei şapte ani de acasă'' şi ''Centrul Vechi''.
Aproape trei sute de invitaţi au participat la petrecerea care a urmat la Restaurantul Royal din Urziceni unde, generali, colonei, cadre militare cu pregătire superioară, maiştri militari şi personal civil de exploatare, mi-au făcut onoarea să primească, pe rând, din mâna mea, cărţile citate şi alte câteva în plus, oferite de mine celor implicaţi, drept cadou de aniversare. În sală a fost proiectat şi un film scurt cu imagini din istoria garnizoanei prin care s-au perindat, în timp, mai multe generaţii de piloţi şi specialişti militari. În a doua parte a filmului a fost prezentată perspectiva acestei locaţii strategice care, într-o variantă convertită, a adus un suflu de speranţă. Bine că există un astfel de plan !Petrecerea s-a prelungit până târziu, în noapte !
Meritul iniţierii acestei întâlniri aniversare îi revine domnului comandor Gheorghe Topor, în prezent preşedinte al Asociaţiei Veteranilor de Război din Urziceni. El a ştiut să atragă şi să motiveze un colectiv de elită, cadre militare şi civili, pentru reuşita acestui eveniment, mediatizat în presă şi la posturi de televiziune locale.
Datorită domniei sale, care este un om cu suflet mare, patriot şi devotat armatei, am fost prinsă, pe neaşteptate, în acest turbion de energie care ''s-a abătut'' asupra oraşului Urziceni, oraşul meu de baştină.
Am rămas cu o amintire extrem de plăcută de la această întâlnire şi cu senzaţia că am trăit un moment de magie, în compania ''zburătorilor''. Şi vorbind din nou despre ZBOR, cum ar fi putut să fie altfel ?!
De ziua Armatei Române, am un gând bun pentru toţi cei care au graniţe de apărat, graniţe geografice şi graniţele de suflet ale naţiei române.”
