Lili BALCAN

                                                        Licoarea  magică

              De ceva vreme mă bucur de buna vecinătate a trei minunate fetițe, nepoatele vărului meu, Marian.

               Prima dintre ele, Sofia, o șatenă frumoasă cu ochi mari căprui, mă urmărea atent în toate acțiunile mele și nu se lăsa până nu punea și ea mâna pe o mătură făcând echipă cu mine întru curățarea gazonului...

              Îndemânatică și curioasă,  mă seconda în toate cele.

              Apoi a urmat Iris, cea diafană, o blondă cu ochii verzi și minte scăpărătoare, care a mărit echipa de curățare a gazonului, însuflețindu-ne, la cei doi anișori ai săi, cu vorba: - Hai, la treabă, că au venit gunoierii!

               Ultima venită este Daria, o superbă blondă cu ochii căprui, care cu tenacitate a prins și ea o mătură, căci nu-i așa: „La Lili gazonul se mătură!”

             - Hei, acum fetelor, că este curat gazonul, ne putem juca ”de-a baba oarba” sau ”de-a v-ați ascunselea”

            - De-a baba oarba, că nu știm!

             ...Când era mic nepotul meu, Rareș, adunam toți copiii din cartier și eu eram ”baba oarba”...  Era atâta larmă și voioșie că vecinul Toma, privindu-ne, a alunecat după casă, unde se urcase să repare o tablă...

             Într-o altă zi, a venit în vizită nepotul Rareș, pe atunci în vârstă de 11 ani, iar Sofia, de numai 3 ani,  făcea pe ghidul , arătându-i prin curte  diverse lucruri:

             - Vezi, Iaieș, iabă... găini... ouă, doi, patu, nouă...

             Era serioasă și foarte responsabilă, trăgându-l de mână și vrând să-i arate cât mai multe.

Rareș se lăsa condus de fetița cu ochi mari zâmbind în colțul gurii, precum  ”Mona Lisa”...

             ...Făcându-se mai mari, au început să comploteze toate trei cum să facă ”să-mi vină de hac”. Iris, cea inspirată, le aduna șușotind: ”Hai să-i facem o  poțiune magică din aia, știți voi, și să-i spunem că este o licoare de întinerire!” După care, Iris se întorcea către mine pregătind terenul pentru ”flagelul” pus la cale:

              - Lili, tu de ce fumezi ? Ai?

              Eu, prinsă în treabă, de...

            - Așa mi-a recomandat doctorul, îmi tratez nervii.

            - Lili, eu nu te cred, eu cred că tu minți!

           Sofia îi sare în ajutor, finalizând proiectul:

           - Nu este sănătos să fumezi! Noi îți putem prepara o ”licoare de întinerire”!

           - Hai, măăă!... Dați-i drumul!

           Și au început să boscorodească deasupra unei cești...

           - Să-i punem și un șoarece mort - șoptea Iris...

           - Și, și... un gândac puturos - șoptea și Daria.

           - Eu îi pun o șopârlă – finaliză Sofia, amestecând de zor în ceașcă.

           Atunci le inoportunam, propunându-le și o broască râioasă.

           - Acum și broască râioasă! De unde vrei broască râioasă - se oțărî Sofia, lovindu-și cu disperare șoldurile.

            - Căutați prin grădină!

            Iarăși chicoteli, iarași îmbulzeli și tot așa le alergam până când ele, obosite, conchideau:

            - Lili, nu mai încape nimic, licoarea este gata!

            Fericite și dându-și coate cu subînțeles, încercând totuși să fie serioase, îmi prezentau ceașca:

            - Hai, Lili, bea, nu-ți fie frică, că nu te omorâm, noi vrem să te faci bine!...  

            Luam ceașca zâmbitoare, mulțumindu-le politicos, după care beam cu nesaț, zicând:

            - Ooo... dar ce licoare, ce minune, mă simnt așa de tânără... și începeam să sar într-un picior și să mă învârtesc împreună cu ele, sub privirile lor ușor nedumerite, căci altfel se gândiseră...

          Le fac pe plac și, parcă răpusă de un fulger, mă prăvălesc pe pat , țipând:

          - Ce mi-ați dat, m-ați omorât! Am muriiit... mimând cumplite dureri!...

        ...Hei, dar ce nebunie, râsete și chiote se abăteau asupra mea, sufocându-mă!...

          Căci  foarte  adevărată trebuie  să fie vorba că în viață ai de învățat și de la copii:

          De la Sofia am învățat că să fii atent la tot ce te înconjoară și să te preocupe tot.

           De la Iris am învățat că a fii foarte sensibil nu exclude și a fi foarte puternic, înfruntându-și mama, la numai 4 ani: ”prioritățile părinților trebuie să fie copiii, nu serviciul, pentru că voi ne-ați vrut!”

           Și chiar și de la micuța Daria am învățat că tenacitatea poate învinge mari greutăți, căci fiind o vară întreagă cu piciorul în ghips, când toți spuneau: - Daria, oprește-te, tu nu poți!, - ea le răspundea: - Ba pot, pot și eu!, - urcând și coborând de pe topogan fără să se plângă sau să se vaite nici măcar...

           ...Le privesc..., toate frumoase..., și parcă mâine va fi ziua când, fiecare în felul ei, ”acușica se vor slobozîî di tot”, vorba lui Creangă, iar noi vom trăi întrebându-ne dacă nu cumva a fost adevărată ”licoarea magică” făcută de trei fetițe într-o amiază de vară !?...