POLITICA VIITORULUI
- Recenzie de carte -
Cătălina Stroe
Montreal, 2021
„Puțin înțeleg politica. Și mai
puțin înțeleg tehnologia. Jamie Susskind
este acel suflet care le înțelege pe
amândouă“.
Lawrence Lessing, profesor de drept, Universitatea
Harvard
Scriitor, conferențiar și avocat, Jamie Susskind (n.
1989) este un gânditor care, prezentând antipozii buni și răi ai tehnologiei,
provoacă cititorului fascinație și multă emoție.
Cartea se prezentă ca o poveste, în care lipsesc descrierile
tehnice, dar în care povestitorul transformă un subiect arid într-o călătorie
cu dimensiune umană inteligibilă.
Sunt prezentate corporații cu scopuri globale și
profituri imense, al căror nivel tehnologic este aproape de neînchipuit pentru
noi.
Prin utilizarea tehnologiei cu grad sporit de
integrare și a abilităților sporite ale inteligenței artificiale, societatea
devine puternic CUANTIFICATĂ, oamenii și comportamentele lor sunt măsurate și
înregistrate, iar datele pot fi folosite de cei interesați.
Inovarea tehnologică cunoaște o evoluție exponențială,
dar OMUL ca persoană are nevoie de propria sa evoluție.
Apare necesitatea clară de analiză a evoluțiilor
sociale asociate progresului tehnologic.
Prezența on-line îl face pe OM obiectul de studiu al
unei tehnologii care îl monitorizează, îl evaluează, culegând date care sunt
stocate și utilizate pentru a se impune anumite comportamente și o percepție
controlată pe care oamenii să o aibă.
Statul, democrația, justiția și politica vor fi
percepute de „homo sapiens“ prin STANDARDELE impuse de ALGORITMII INTELIGENȚEI
ARTIFICIALE.
O democrație a Inteligenței artificiale va determina
prioritățile noastre politice, determinând SCHIMBĂRI în modul de gândire și
implicit în viața socială.
Astfel, noțiunea de POLITICĂ încetează să mai aibă un
înțeles clar. Nu suntem încă pregătiți – din punct de vedere intelectual,
filosofic sau moral- pentru lumea pe care o creăm.
Citez:
„Politica secolului al XX-lea a fost dominată de o
întrebare esențială: cât de mult ar trebui ca viața noastră socială să fie
determinată de stat și cât de mult ar trebui ca ea să fie lăsată în seama
pieței și a societății civile?
Pentru generația care se apropie în prezent de
maturitatea politică, întrebarea va fi cu totul alta: în ce măsură ar trebui ca
viața noastră să fie dirijată și controlată de sisteme digitale performante și
în ce condiții?“
Această întrebare constituie tema principală a cărții.
Domeniul inteligenței artificiale (I.A.) care a apărut
la începutul anului 1943, se ocupa de construirea unor sisteme digitale
inteligente.
Au fost creați chatboții, sisteme care pot să
dialogheze cu omul.
A fost creat un sistem specializat în redactarea
discursurilor politice. Era, și așa, destul de neplăcut că unii politicieni
vorbesc ca niște roboți; acum avem și roboți care vorbesc ca niște politicieni!
Algoritmii realizează tranzacții pe piețele financiare
în numele investitorilor.
Algoritmii de învățare automată eliberează sistemele
de I.A. de limitele creatorilor lor umani și se pot autoperfecționa.
În realizarea calculatoarelor, ca o alternativă la
siliciu se folosesc materialele spin-tronice, care favorizează calculele pe
baza ROTAȚIEI electronilor și nu a deplasării lor (ex. Grafenul).
Imixtiunea I.A. în politică este prezentată de autor
într-o manieră pe înțelesul oricărei persoane interesate, adică folosește un
limbaj pentru lumea de ieri pentru a înțelege lumea de astăzi și de mâine.
Putere, libertate, democrație, dreptate, sunt concepte
politice fundamentale pe care le folosim atunci când ne gândim la politică sau
gândim despre politică.
Există în carte un capitol numit „povestea democrației“,
pornind de la prezentarea democrației clasice, apărută în Atena antică, până la
conceptul de democrație digitală. Cuvântul „demokratia“ a rezultat din
contopirea a două cuvinte din limba greacă demos (popor) și kratos (putere).
Democrația ateniană a durat doar 175 de ani, urmată de perioada creștinătății,
în care apare concepția politică potrivit căreia obiectivul principal al vieții
omului este supunerea față de voia lui Dumnezeu.
Puterea venea din ceruri și nu de la oameni. Nihil
sine Deo! Nimic fără Dumnezeu!
Principii și papii domneau în virtutea dreptului
divin, nu prin consimțământul populației.
Referitor la noțiunea de popor, în Atena nu toți
locuitorii erau „cetățeni cu drept de vot“. Numai bărbații născuți în Atena și
cu vârsta de peste 20 de ani erau considerați cetățeni cu drept de vot. Erau
excluși de la vot imigranții, femeile și sclavii, care împreună depășeau de zece ori numărul cetățenilor.
Revoluțiile au readus în plan social noțiunea de
democrație. Revoluția provocată de nivelul de informatizare, a adus în lumea
socială dezbaterile susținute nu de oameni, ci de BOȚI, algoritmii care au
început să acapareze discursul on-line, învățând să imite limbajul uman. În
2017 s-a estimat că 48 de milioane de conturi pe TWITTER erau boți. Rețele de socializare
sunt asaltate de boți care deliberează pro și contra, influiențând deciziile
oamenilor în campaniile electorale. Decizia ieșirii Marii Britanii din Uniunea
Europeană a fost generată de boții din traficul de pe TWITTER.
Vârtejul ideologic al politicii de partid duce deseori
la blocaje în rezolvarea problemelor, deoarece specialiștii sunt deseori
ignorați sau luați în derâdere.
Ce este mai grav că nu se ia în discuție, în mod
serios, problema șomajului tehnologic, noua concepție privind munca. Marea
majoritate a populației active nu va mai avea de lucru, dar economia nu va
stagna. Automatizarea va permite firmelor să facă economii importante și să
devină foarte eficiente.
Distrugându-se legătura dintre muncă și venituri, se
instaurează un nou ansamblu de idei: impozitarea profiturilor obținute de
companiile care nu mai folosesc forță de muncă și redistribuirea acestor sume
cetățenilor, sub forma unui venit universal de bază, garantat.
Suntem învățați să credem în demnitatea actului
muncii, dar când șomajul tehnic devine o realitate generalizată, a fi șomer nu
mai poate fi considerat ca o rușine socială sau ca o lipsă personală de stimă.
Una este să îți vinzi „forța de muncă“ ca să trăiești
și alta este să muncești pentru tine!
Citez:
În antichitate, oamenilor le displăcea ideea de a
munci ca să trăiască. În Vechiul Testament, munca apare ca un fel de pedeapsă
divină: „în sudoarea feței tale“, îi ceartă Dumnezeu pe păcătoșii Adam și Eva
„îți vei mânca pâinea ta“, etc. Închei citatul.
Filozofii din tradiția creștină au ajuns să privească
munca asiduă ca pe o cale spre mântuire, care încurajează cumpătarea, cinstea
și autodisciplina.
În zilele noastre muncim din trei motive principale:
pentru venit (principala sursă de trai pentru cei mai mulți), pentru statutul
social (respect, prestigiu, recunoaștere de alții) și pentru starea de bine
(șansa unei activități care să-ți facă plăcere și să gestioneze o relație echilibrată
cu timpul).
Apariția șomajului tehnologic va necesita o
reconsiderare realistă a acestor aspecte, o reorientare în plan psihologic.
Autorul prezintă în continuare perspectiva, dar și actualitatea care
demonstrează că nu munca, ci deținerea de capital este o sursă de venit și
chiar de profituri uriașe.
În lumea vieții digitale, cei care dețin lucruri se
vor îmbogăți mai repede decât cei care fac lucruri.
Sunt două moduri să-ți câștigi existența: prin muncă
remunerată sau prin plasament de capital clasic material (terenuri, acțiuni,
etc.) și capitalul imaterial (proprietatea intelectuală, metode de afaceri și
conținutul generat de utilizatori: materiale video pe youtube, fotografii pe
facebook și evaluări on-line). „Ideile“ vor căpăta o importanță economică
sporită, iar „creatorii, inovatorii și întreprinzătorii“ vor obține recompense uriașe.
În lumea vieții digitale datele pot deveni una dintre
cele mai importante forme de capital. Rolul lor cel mai mare va fi în crearea
sistemelor de I.A.
Citez:
Principala deosebire economică va exista între cei
care dețin și cei care nu dețin capital. Deținătorii de capital vor avea
prilejul să acumuleze tot mai multă avuție; cei care nu vor avea de vânzare
decât propria putere de muncă vor constata că le este din ce în ce mai greu să
se descurce: „Căci celui ce are, se spune la MATEI 13,
12, i se va da și îi va prisosi, iar de la cel ce nu are, și ce are i se va
lua“. Închei citatul.
Avuția
se concentrează în mâinile unui număr tot mai mic de companii care angajează
din ce în ce mai puțini oameni.
Aprope
80% din traficul rețelelor de socializare accesate prin telefonia mobilă trece
prin platformele deținute de FACEBOOK (inclusiv traficul INSTAGRAM, WHATSAPP ȘI
FACEBOOK MESSENGER).
Aproape
80% din totalul veniturilor obținute din publicitatea apărută pe motoarele de
căutare ajung la ALPHABET, societatea mamă a lui GOOGLE.
Sistemul
de operare ANDROID, creat de GOOGLE deține mai mult de trei sferturi din piața
smatphone.
Aproape
jumătate din volumul vânzărilor cu amănuntul on-line revine firmei AMAZON.
AMAZON
era o librărie on-line! În anul 2017 a achiziționat compania WHOLEFOODS, cu
cele 400 magazine ale sale, care comercializează produse organice.
GOOGLE
era un motor de căutare! În anul 2017, societatea mamă ALPHABET, a achiziționat
OWLCHEMY LABS (studio de realitate virtuală), EYEFLUENCE (care produce
tehnologie de urmărire a privirii și realitate virtuală), CRONOLOGICS (care
produce ceasuri inteligente) și URBAN ENGINES (care face analize bazate pe
localizare).
În
anul 2006, GOOGLE a achiziționat YOUTUBE cu o sumă uriașă.
În
anul 2012, FACEBOOK a achiziționat INSTAGRAM cu un miliard de dolari. INSTAGRAM
avea doar 13 angajați, ceea ce însemna că fiecare angajat valora aproximativ 77
milioane de dolari.
În
anul 2014, FACEBOOK a achiziționat WHATSAPP pentru 19 miliarde de dolari, deci
pentru cei 55 de angajați s-a plătit un preț de 345 miliarde dolari pentru
fiecare.
Devine
aproape cu neputință să te lupți cu astfel de giganți.
Toate
aceste mari companii de tehnologie au beneficiat de efectul de rețea.
Economia
seamănă tot mai mult cu un păienjeniș de rețele inter-conectate. Valoarea unei
rețele crește exponențial cu numărul de noduri. Fiecare participant, membru
care aderă la rețea, devine un NOD care la rândul său atrage alți participanți
care se conectează și ajută la expansiunea rețelei.
Unele
secte religioase funcționează în aceeași manieră. Fiecare nou adept plătește o
cotizație și este obligat să atragă un minim de cinci alți adepți care vor face
același lucru, la rândul lor – principiul exponențial al rețelei.
În
acest tip de rețele în care oamenii sunt interconectați cu tehnologia, într-o
rețea unitară, atunci cei care dețin tehnologia cea mai bună vor fi întotdeauna
avantajați.
Revenind
la discuția dintre boți și democrație, dacă deliberarea se desfășoară prin
intermediu unei rețele deschise, iar un grup aduce o armată de boți puternici
pentru a îi susține punctul de vedere, atunci aceștia vor domina discuția. Este
ca și când ai folosi o armată de foc într-o luptă cu cuțitul.
În
zilele noastre, atunci când ne gândim la politică, admitem existența unei forme
de viață colectivă, în care toți participanții sunt oameni.
În
lumea de mâine, această presupunere s-ar putea să nu mai fie valabilă!
Un
sistem de inteligență artificială „suprainteligent“ ar putea produce unele
rezultate extrem de bune, dar și rezultate din cele mai rele, adică dispariția
omului.
Autorul
adaugă la final: până să dispară politica sau până să devină ceva cu totul
diferit, soarta libertății, a democrației și a dreptății sociale se află în
mâinile noastre.
Este
demn de remarcat caracterul foarte documentat al lucrării: 412 pagini din carte
sunt acoperite de textul propriu-zis, iar restul de 126 de pagini cuprind bibliografia repartizată pe fiecare capitol al
cărții, ceea ce presupune o muncă de cercetare uriașă.
„Nu aș fi putut să scriu această carte fără ajutorul
prietenilor, colegilor și familiei mele“ mărturisește autorul în capitolul
final de „mulțumiri“ unde enumeră pe mulți dintre aceștia și aportul lor, la
apariția cărții.
Citez:
„Dacă veți întâlni în paginile ei o teorie politică de
bună calitate aceasta se datorează lui Simon Caney, care mi-a stârnit pasiunea
pentru această disciplină de studiu în perioada studenției, iar zece ani mai
târziu, a revizuit manuscrisul acestei cărți cu rigoarea sa obișnuită“.
Cele spuse mai sus ne dau siguranța că informațiile
prezentate au un fundament solid.
Tot în capitolul final, aflăm că Jamie Susskind (n.
1989) nu a apărut din neant, ci are o bază de cunoștințe acumulate încă din
familie, tatăl său RICHARD SUSSKIND fiind o somitate mondială în domeniul
tehnologiei juridice și DANIEL SUSSKIND, fratele său, fiind unul dintre cei mai
apreciați tineri economiști ai lumii.
Aceștia, tată și fiu, au scris și publicat împreună,
în anul 2015, o carte în care au prezis, cu date certe, înlocuirea treptată a
profesioniștilor de către sistemele digitale – The Future of the Professions.
Previziunea schimbărilor tehnologice este riscantă și
controversată și totuși JAMIE SUSSKIND a îndrăznit să abordeze, în parte, acest
subiect în cartea sa POLITICA VIITORULUI – Tehnologia digitală și societatea,
cu toate că el a studiat istoria și politologia la Universitatea OXFORD, absolvind
ca șef de promoție.
Recomand acestă carte tuturor celor care vor să afle
mai multe despre ceea ce se petrece în jurul nostru.
Este o „carte de povești“ despre filozofie,
tehnologie, sociologie și OMENIE! Lectură plăcută!
JAMIE
SUSSKIND
POLITICA VIITORULUI
- Tehnologia digitală și societatea
Editura CORINT BOOKS (2019)
Traducere din limba engleză
E-mail: vanzari@edituracorint.ro