OAMENI DE SEAMĂ DIN URZICENI - BĂDUCU STELIAN

                                              BĂDUCU   STELIAN

S-a născut la 1 decembrie 1965 în localitatea Breaza, jud. Buzău. Este absolvent al Institutului Teologic din Bucureşti. A fost hirotonit preot în anul 1990 în parohia Udaţi, comuna Smeeni, jud. Buzău. În anul 1992 a fost transferat la Episcopia Dunării de Jos, parohia Jugureanu iar la 15 aprilie 1995 a fost transferat în Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor ca preot paroh la biserica ,,Sfânta Treime” din Urziceni.  A fost membru al Adunării Eparhiale şi al Consiliului Eparhial al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor. În parohiile unde a slujit a dat dovadă de mult simţ gospodăresc preocupându-se de restaurări şi reparaţii capitale la biserici şi case parohiale. La parohia Jugureanu, în urma sfinţirii bisericii a primit distincţia de sachelar, iar la parohia Sfânta Treime, în urma resfinţirii bisericii, distincţia de iconom. 

La Urziceni i s-a încredinţat coordonarea lucrărilor de la parohia ,,Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, începută în anul 1994 şi târnosită la 21 mai 2002.Cu binecuvântarea PS Părinte Damaschin Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, în apropiere de Catedrala ,,Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” , PC Părinte Protoiereu Băducu Stelian s-a ocupat de amenajarea unui magazin de obiecte bisericeşti şi de cult atât de aşteptat de preoţi cât şi de credincioşi.

Pentru activitatea sa i s-a dat distincţia de iconom stavrofor iar  la 1 octombrie 2002 a fost numit de către PS Dr. Damaschin, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor în funcţia de protoiereu al Protoieriei Urziceni.

A desfăşurat o intensă activitate pastorală, misionară şi socială.

OAMENI DE SEAMĂ DIN URZICENI - PROFESOR ELIZA BURLACU

             S-a născut la 30 noiembrie 1932 și a decedat la 18 iulie 1985.

A absolvit Universitatea din București, Secția Biologie Chimie și Facultatea de Agronomie, Secția Horticultură.

A fost transferată la liceul din Urziceni în 1958, unde a funcționat până în anul 1983, când s-a pensionat pe motiv de sănătate.

Era un cadru didactic foarte bine pregătit din punct de vedere profesional înzestrat cu multă finețe sufletească, un caracter deosebit,care a activat cu mult devotament pentru ridicarea prestigiului școlii.

Ca profesoară și dirigintă era apropiată de elevi și părinți, care au stimat-o foarte mult pentru calitățile sale morale și iscusința didactică.

A trecut cu note maxime examenele de gradul II și I și pentru meritele sale deosebite a primit gradația de merit și mai multe distincții și medalii ale Ministerului Învățământului.

Împreună cu soțul său Gheorghe Burlacu a amenajat spații verzi în curtea primului local de liceu, situat pe strada Alexandru I. Cuza, sediul actualei Judecătorii. Și astăzi se văd arborii, arbuștii, salcâmii, pomii fructiferi sădiți de elevii școlii sub conducerea celor doi profesori.

În structura fostei Școli Medii erau și clasele V-VIII, care aveau în planul de învățământ Îndeletniciri practice  agricole. Elevii, îndrumați de cei doi profesori, au realizat cel mai reușit lot experimental școlar din fosta Regiune București. De asemenea, profesoara Eliza Burlacu a amenajat laboratorul de biologie, socotit de organele de îndrumare și control ale forurilor superioare didactice, fruntaș pe regiune și Județul Ilfov. Sub supravegherea profesoarei, elevii executau diferite disecții, conform prevederilor programei școlare. Unii absolvenți, foști elevi ai profesoarei au devenit medici (umani și veterinari), datorită îndrumărilor practice primite în școală.

Profesoara Eliza Burlacu a scris multe articole în Revista Natura, în presa județeană și a susținut comunicări științifice la sesiunile județene ale cadrelor didactice. Prin activitatea desfășurată a contribuit la realizarea unui învățământ de calitate și la ridicarea prestigiului  liceului.

425 DE ANI DE LA PRIMA ATESTARE DOCUMENTARĂ A URZICENIULUI

Anul acesta, pe 23 aprilie, se împlinesc 425 de ani de la prima atestare documentară a Urziceniului.

Consecventă misiunii sale de a păstra și promova identitatea socială și culturală a comunității noastre, Biblioteca Municipală Constantin Țoiu vă prezintă un proiect prin care  cinstește aniversarea orașului nostru. Concret, proiectul se axează pe 2 filme de prezentare care conțin informații istorice și culturale despre Urziceni. Filmele au fost realizate de către Biblioteca Municipală Constantin Țoiu, și conțin informații din documentele aflate în patrimonial instituției. Le puteți viziona pe paginile de facebook ale biblioteci, primăriei Urziceni, grupurilor de Urziceni, și, în curând  pe youtube. La mulți ani, Urziceni!

În contextul acestui moment deosebit pentru orașul nostru, primarul Constantin Sava a transmis un mesaj emoționant oamenilor din Urziceni.” Nu trăim nici o secundă din viața acestui Pământ, așa că scopul nostru este acela de-a construi pentru generațiile viitoare. Pentru comunitatea în care au trăit bunicii și părinții noștri, pentru localitatea pe care o vom lăsa moștenire copiilor noștri. 

Cu 425 de ani de existență în spate, Urziceniul este mai mult decât un municipiu. Este casa noastră! O casă pe care suntem obligați să o îngrijim, obligați să îi întărim fundațiile. 

În ultimele aproape două decenii ne-am ridicat mult, cu ajutorul dumneavoastră am reușit să revitalizăm micul nostru orășel și să îl aducem în secolul XXI. În anii care urmează vom avea parte de câteva proiecte menite să sporească și mai mult gradul de urbanizare și nivelul de trai al concitadinilor noștri. 

Însă totul ar fi în zadar fără aportul celor care își au rădăcinile aici. Fără voi, orașul nu este decât un cumul de clădiri. Voi sunteți Urziceni! ”

 Traducerea actului original al atestării

Actul de atestare al Urziceniului este datat 23 aprilie 1596.

Cuprinsul acestui document, așa cum apare în Monografia Municipiului tradus de regretatul profesor Constantin Matei este următorul: ,,Adeverința megieașilor din Dobroței cum că au avut Cireșco(moșie) în Dobroței stânjeni 10 și au dat-o de zestre fie-sii Stancăi. Adecă să se știe pentru niște moșie a lui Cireșco din Pupezeni, cum  să se știe că au dat zestre fie-sii Stancăi, femeia lui Dobroslav, feciorul Stanciului Strezoiul din Dobroței; și moșiia aceasta iaste în Dobroței dă Jos, stânjăni 10.

Dar iată că veni aice, la sat la Dobroței , Ion feciorul Cărstei, nepotu lui Cireșco din Pupezeni, de au întrebat megieșii: avut-au Cireșco moşie în Dobroței , au ba; iar megieșii au mărturisit cum au avut Cireșco stânejeni zece, din partea lui Stoian, din Codrul Frățilesc, din hotar până în hotar. Iar de va veni roaba de la Tătari, Cărstina, fata Stancăi, ce scrie mai sus (...).

 Și mărturie au fost mulți oameni buni, anume uncheș Marco din Gubovii dă Jos și Todoran ceauș de acolo și uncheașul Stan Obeală din Dobroței și fiul lui, Radul și Druja și Gago, fiul Stanciului Strezoiul de acolo și Ştefan și frații din Urziceni.

  Și am scris eu, popa Vintilă din Mihăești, aprilie 23 zile văleat, 7104 (1596).(...)”

  Printre martorii acestui act de proprietate figurează și Ştefan și frații din Urziceni, această mențiune constituind, până acum, prima atestare documentară a acestei așezări.

   Desigur, așa cum se observă din majoritatea documentelor cu privire la vechimea așezărilor sătești, ele au existat mai înainte de atestare.

   Urziceni a existat înainte de data mai sus menționată deoarece Ștefan și frații lui cunoșteau gradele de rudenie mai îndepărtate ale lui Ion, până la a treia generație.

   Acest act al megieșilor a fost scris în Dobroței. Unele cercetări identifică această localitate cu Bărbulești, iar altele o situează lângă această așezare sătească. Într-un act de proprietate emis de Mihnea Voievod în anul 1583(7091) prin care intră în stăpânirea lugăi și Stancăi o moșie în Dobroței, se arată că se află ,,hotar Dobroței dă sus și dă jos din Bărbuleşti”. Rezultă, deci, că aceste două cătune făceau parte din Bărbuleşti, o aşezare sătească mai mare, cu alte rosturi administrative, situată ,,dă peste tot hotarul din matca Ialomiței”. Pupezeni este satul din comuna Alexeni, iar Gubovii a fost identificat cu Gârbovii de astăzi, ambele localități situate în județul Ialomița.

   În adeverința mai înainte amintită se arată că fata Stancăi, Cărstina, a fost luată roabă la tătari. În anul  1596, tătarii au fost trimiși de sultanul Mehmet al III-lea  să prade Țara Românească. În această invazie, ei au trecut și prin satul Pupezeni, când a căzut în robie Cărstina. În hrisovul dat de Mihai Viteazu la Gherghița, în anul 1596, iulie 19, prin care se întărește postelnicului Pârvu niște acte de proprietate distruse de tătari, se arată că ,,... acum în viața domniei mele, păgânii Tătari, ei au intrat în Țara Românească și au făcut răutăți și robie și pradă și foc...”

   Adeverința megieșilor din Dobroței are și o importanță juridică, deoarece reliefează rolul vecinilor de pământ în transmiterea proprietății agrare, conform obiceiului pământului, în sec. al XVI-lea, în Țara Românească. Fata Cărstina, neavând moștenitori, Ion, o rudă mai îndepărtată, dar îndreptățită, s-a prezentat să i se elibereze această dovadă de megieşi, pentru a solicita domniei să dobândească proprietatea de 10 stânjeni.>>

 

OAMENI DE SEAMĂ DIN URZICENI - ADINA DINESCU - ARHITECT

 ADINA DINESCU

    A absolvit cursurile Şcolii generale nr.1 şi ale Liceului Teoretic Urziceni, promoţia 1973. În toţi anii de şcoală s-a manifestat ca o elevă de excepţie cu multiple preocupări extraşcolare: lua lecţii de pictură, de balet şi  pian şi juca roluri de copii alături de veteranii trupei de teatru de la Casa de Cultură. La liceu a atins performanţele şcolare cele mai înalte, participând totodată la cercul de artă dramatică, cercul de  matematică, la reuniunile şi şezătorile literare. A reprezentat cu cinste liceul la olimpiadele şcolare, până la faza naţională. În clasa a XI-a a interpretat rolul Ancăi în spectacolul cu piesa ,,Năpasta” de I.L.Caragiale, pusă în scenă cu elevi de la cercul dramatic de Victor Nicolae, fost elev al liceului, atunci student la Institutul de Teatru din Bucureşti.

    În prezent este asociat unic la societatea GEEA IMPEX 2001şi directoare la societatea de proiectare şi construcţii TRANSALPIN S.A.

    Ca tânără arhitectă, a activat în primii ani după absolvire mai mult în afara ţării, executând lucrări în domeniul construcţiilor civile. În calitate de şef de proiect sau colaborator, a dat la cheie câteva şcoli, creşe, hoteluri, restaurante, locuinţe tip vile, locuinţe colective, clădiri administrative şi complexe de servicii publice în Ucraina, Israel, Irak, Algeria, Maroc şi Libia. A fost o experienţă care i-a folosit în carieră. Înaltul profesionalism, inventivitatea, tenacitatea şi carisma au făcut-o cunoscută şi recunoscută în domeniu.

    Este autoarea întregului proiect de restaurare şi decoraţiuni interioare pentru Casa Capşa, lucrare care i-a adus în 2003 Premiul de Patrimoniu al Ministerului Culturii. O altă realizare de notorietate este proiectul de restaurare, refuncţionalizare şi punere în valoare a Palatului Ghica, o lucrare complexă care a atras atenţia publicului şi specialiştilor.

    Dintre numeroasele succese profesionale ale arhitectei Adina Dinescu în domeniul restaurării monumentelor, al amenajărilor şi decoraţiunilor interioare amintim: Casa Duschek, Casa Slătineanu, Casa Ghica Grădişteanu, restaurantele chinezesc şi mediteranean din incinta hotelului Sofitel, Clubul Francez din cadrul Bistro Romaine, corpul E al Hotelului Dorobanţi. În ceea ce priveşte sfera construcţiilor civile, numele său e legat de lucrări recepţionate deja sau în curs de execuţie, cum ar fi : Hotelul Humor din oraşul Gura Humorului, centrul comercial Bricolage loisir din zona Rahova, blocuri de locuinţe şi imobile de birouri în capitală.

    În anul 2004, revista ,,Capital” a plasat-o în topul primelor 50 de femei de succes din România. Adina Dinescu este mândră de realizările ei, îşi aminteşte cu placere de colegii şi profesorii din anii de liceu şi are încredere în calitatea absolvenţilor din noile promoţii.

OAMENI DE SEAMĂ DIN URZICENI - ADRIAN BUCURESCU

                                                          ADRIAN    BUCURESCU

                                                  Poet, prozator, eseist, traducător, ziarist

      Născut la 29 iulie 1950, în comuna Sărăţeni, judeţul Ialomiţa, fiu al lui Dobre şi al Floricăi.

     Absolvent al Liceului Teoretic Urziceni, secţia reală, promoţia 1969. Absolvent al Facultăţii de Filologie, secţia română-franceză, Universitatea Bucureşti, promoţia 1980. Lucrarea de diplomă: ”Nichita Stănescu”. Din 1980,  membru al cenaclului  ”Dor fără saţiu”, din Urziceni.

    Profesor de limba şi literatura română în satul natal, 1980-1986, şi în comuna Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, 1986-1991.

   Redactor la cotidianul "România liberă", departamentul Cultură, 1991-2010, la săptămânalul "Timpul", tot la Cultură, 2010-2011, şi la publicaţia "The Epoch Times", la departamentul Cultură/Turism, 2012-2013. De la 1 Decembrie 2013, redactor şef al revistei "Rădăcini". Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

   Debutul literar absolut: poezia ”Ulcioarele”, în revista ”Stăruinţa” a liceului din Urziceni,1968. În aceeaşi revistă a mai publicat şi poezia ,,Hotar”, în 1969.

    Debutul în presa literară naţională: poezia ”La Stella Polaris”, în revista ”Amfiteatru” , decembrie 1969.

  Premiul I pentru poezie la concursul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1976. Membru în Consiliul de Conducere al revistei ”România literară” ,1977-1980.

  Colaborator, cu creaţii originale şi cu traduceri la reviste, emisiuni de radio şi televiziune, referent la simpozioane şi congrese, membru în diferite jurii ale unor concursuri culturale.

     Debutul editorial : ,,Dacia Secretă” , eseu, Ed. Arhetip, Bucureşti, 1977.

    Volume publicate:"Dacia Secretă", Ed. Arhetip, 1997; "Enigma Atlanţilor", Ed. Axa, 1998; "Poesii sgubilitice", Ed. Macarie, 1998; "Dacia Magică", Ed. Arhetip, 1999; "Divina Verba", Ed. Euro Vida M, 2000; "Nichita Stănescu în Evul Astral", Ed. Macarie, 2000; "Atlanţii din Carpaţi", Ed. Obiectiv, 2002; "Poezii zgubilitice", Ed. Macarie, 2003; "Dacia Divină", Ed. Arhetip, 2004; "Tainele tăbliţelor de la Sinaia", Ed. Arhetip, 2005; Serghei Esenin - "Rusia albastră şi fără de leac", versuri traduse din limba rusă, Ed. Macarie, 2005; Serghei Esenin - "Rusia albastră şi fără de leac", Ed. Macarie, 2006, ediţia a II-a; "Ordinul Solomonarilor", Ed. Arhetip, 2008; "Dacia Secretă", Colecţia Rădăcini, ediţie astrală, 2012; "Calendarul sărbătorilor dacice - 2014", Colecţia Rădăcini, 2013; Serghei Esenin - "Dor de Rusia", poezii şi poeme tălmăcite din limba rusă, Ed. Singur, 2014. "Zgubilitice", online, Editura Zekin, 2015.
     Călătorii de documentare în străinătate: Bulgaria, China, Tunisia, Egipt, Italia, Germania, Ucraina, Republica Moldova, S.U.A., Turcia, Franța, Israel.

Noi apariții editoriale semnate Titi Damian

           În luna martie au văzut lumina tiparului volumele  Povestiri din Urziceni – pagini jurnalistice și Damian Stănoiu – Viața și opera, ambele semnate de profesorul Titi Damian - prozator, eseist și publicist, membru  al Uniunii Scriitorilor din România.

          Povestiri din Urziceni  este  o colecție de eseuri care înfățișează experiențe culturale contemporane, trăite de autor, legate de orașul Urziceni, unde Titi Damian s-a desăvârșit ca profesor și ca scriitor. Cel de-al doilea volum este o monografie despre viața și opera lui Damian Stănoiu, prozator de prestigiu al literaturii române prin cărțile sale de inspirațuie monahală, dar și laice. Cele două carți au apărut la Editura Editgraph din Buzău.

        Titi Damian este cel mai prolific scriitor urzicenean. Zestrea sa literară numără peste 30 de volume și 350 de lucrări de specialitate publicate în diverse reviste și ziare.

Titi Damian - Biografie

            Născut pe 5 august (după actul de botez, 4 august) 1945, Muscelu-Cărămănești, comuna Colți, Buzău).

            Părinții, Ion și Stela (născută Boerescu), au fost țărani munteni. Urmează școala primară în satul natal cu învățătoarea Maria Boerescu, apoi Școala Elementară din comuna Bozioru, avându-l ca mentor pe profesorul de  matematică Ion (Ică) Croitoru. În 1959 devine elev al Școlii Pedagogice Experimentale Mixte din Buzău, avându-l ca diriginte pe reputatul profesor Cucu Petre, iar colegă de clasă pe viitoarea scriitoare Passionaria Stoicescu (Ivanov) care-l va descoperi și-l va încuraja, mai târziu, ca scriitor. Satisface stagiul militar la Oradea, unde, concomitent, urmează și primii doi ani ai Institutului Padagogic, Facultatea de Limba și Literatura Română, pe care o va absolvi la Galați. Continuă studiile la Universitatea din București, Facultatea de Filologie, pe care o va finaliza în 1975 cu lucrarea de licență „Damian Stănoiu, monografie”, având-o ca îndrumătoare pe prof univ. Elena Zaharia-Filipaș. Urmează o carieră didactică ascendentă. În 1964 este repartizat învățător practicant în comuna natală, apoi va deveni profesor de Limba și Literatura Română în comunele ialomițene Munteni-Buzău (1969) și Jilavele (1975), unde va obține gradul didactic I, cu lucrarea „Aspecte particulare ale interpretării textelor de literatură populară din manualele școlare”, avându-l îndrumător pe prof. univ. Nicolae Constantinescu. Se căsătorește cu profesoara de Geografie Victoria Bratu din comuna Jilavele, stabilindu-și domiciliul în Urziceni. Din 1987 este profesor la Liceul Teoretic „Grigore Moisil” din Urziceni, devenit ulterior Colegiu Național. În 1987, la Școala Jilavele obține titlul de „Profesor Evidențiat” pentru rezultate deosebite cu elevii săi la olimpiadele naționale, iar în 1998, Diploma „Gheorghe Lazăr” clasa I, elevii săi fiind participanți și premiați la fazele județene și naționale ale Concursului Național de literatură „Mihai Eminescu.” Se implică și în viața culturală a orașului - devenit ulterior municipiu, fiind, din 1980,  membru activ al cenaclului condus de prof. Anatol Pavlovschi, „Dor fără sațiu”.  Aici va citi pentru prima dată eseul „A fi și a nu fi, între credință și tăgadă”, inspirat fiind de cartea lui Mircea Vulcănescu, „Dimensiunea românească a existenței”, foarte bine primit de colegii de cenaclu, care îl încurajează să scrie. Debutează, publicistic, în revista „Tribuna literar artistică și culturală” din Slobozia, nr. 3, iulie 2001, cu nuvelele „Fiara”, „Pepenele galben” și „Proces-verbal”. Concomitent, publică și studii de specialitate în revista pentru elevi, „Limba și literatura română”, București, iar în volum debutează în 2005, cu romanul „Fagul”, foarte bine primit de critică. În întreaga carieră a fost onorat cu peste 50 de distincții, diplome de onoare, premii de excelență, medalii în activitatea didactică și în cultură.

·         Este Cetățean de onoare al municipiului Buzău și al comunei natale Colți

·         Este redactor-șef adjunct al revistei HELIS, Slobozia

·         Este membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni

·         Este redactor asociat al revistei LITERE din Târgoviște

·         Este membru fondator al Fundației culturale ORIGINI CARPATICE, Buzău

·         Este președinte de onoare al asociației „Muscelenii-2018”

·         Este colaborator permanent al revistei EX PONTO din Constanța

·         Este senior editor la ziarul „Ialomița”, Slobozia

·         Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din 2009, la Filiala Sud-Est Galați, iar din 2019, la filiala de Critică, Istorie Literară și Eseistică, București

 SCRIERI:

• FAGUL, roman, Editura Bizantină, București, 2005 – Premiul special al juriului la a XXV-a ediție a Concursului de creație „Liviu Rebreanu”, Bistrița, 2005;
• UMBRA, roman, Editura Omega, Buzău, 2008 – Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Galați – Brăila, 2009;

-       Premiul „Radu Petrescu” al Societății Scriitorilor Târgovișteni

• FASCINAȚIA FASCINAȚIEI, eseuri, Editura Dacoromână, București, 2009;
• NORUL, roman, Editura Editgraph, Buzău, 2011;
• FIDELITATEA LECTURII, cronici de întâmpinare, Editura Editgraph, Buzău, 2011;
• SCRIITORI  DIN ZODIA HELIS, antologie critică, Editura Helis, Slobozia, 2013;
• Cronicile MUSCELENILOR, cronici, Editura Editgraph, Buzău, 2013;
• MUSCELENII, trilogie, Editura Editgraph, Buzău, 2013 – Premiul pentru proză la Festivalul internațional „ANTARES”, Galați, 2014; - Roman nominalizat pentru MARELE PREMIU al  Uniunii Scriitorilor la FestLit, Cluj-Napoca, 2014; -MARELE PREMIU  la  Concursul Național de Literatură  „Vasile Voiculescu”, Buzău, 2014;

·         DIALOGUL VÂRSTELOR, monografie (Passionaria Stoicescu), Editura Editgraph, Buzău, 2014;

·         TABLOURI  ÎN  OGLINDA  SUFLETULUI,  pagini jurnalistice, Editura Editgraph, Buzău, 2015;

• INTERIOARE  DE  CONȘTIINȚĂ, cronici de întâmpinare, Editura Editgraph, Buzău, 2015;
• JUDECĂTORUL  DE  SUFLETE, nuvele și povestiri, Editura Editgraph, Buzău, 2015 – Premiul „Mircea Horia Simionescu” al Societății Scriitorilor Târgovișteni;
• SENS GIRATORIU (pamflete cu ticăloșii), Editura Editgraph, Buzău, 2016;
• MUSCELENII, vol.  IV, RUINA, roman, Editura Editgraph, Buzău, 2016 ;
• FIDELITATEA MEMORIEI  COLECTIVE, eseuri, 2017, colectiv (coordonator), Editura Alpha MDN, Buzău, 2017;
• SISIF COBORÂND MUNTELE, roman autobiografic, Editura Editgraph, Buzău, 2017
• CĂLĂTOR, povestiri și eseuri, Editura Editgraph, Buzău, 2018
• EXEGEZE CONTEMPORANE, critică de întâmpinare, Editura Editgraph, Buzău, 2019-Premiul „Șerban Cioculescu” al Societății Scriitorilor Târgovișteni;
•  LECTURI LA MIEZUL NOPȚII, critică de întâmpinare, Editura Editgraph, Buzău, 2019- Premiul „Șerban Cioculescu” al Societății Scriitorilor Târgovișteni”;
• POVESTIRI DIN URZICENI, pagini jurnalistice, Editura Editgraph, Buzău, 2020;
• DAMIAN STĂNOIU, monografie, Editura Editgraph, Buzău, 2020;

            A publicat peste 350 de lucrări de specialitate, proză, eseuri, pamflete, reportaje, interviuri și cronici de întâmpinare în diverse reviste și ziare.