luni, 28 martie 2022

SCRIITORI DIN URZICENI - CĂTĂLINA STROE

 


Promisiunea de discreţie

- anul 1954 -

            Acum cincizeci şi cinci de ani, trăiam în Centrul Vechi, liberă ca pasărea cerului.

            Nu ştiam să scriu şi nici să citesc, dar ştiam să ascult şi să privesc la ce se petrece în jurul meu.

            Trăiam după mintea mea de copil, lăsat să-şi manifeste independenţa în mijlocul naturii şi nu-mi păsa deloc de faptul că „Guvernul mondial” se întâlnea în reuniune secretă în Olanda, la hotelul Bilderberg.

            Pentru a acoperi cu discreţie această reorganizare modernă a „Elitei elitelor”, natura a reacţionat bizar, în acel an, lăsând tone de zăpadă să cadă peste Europa.

            Nu ştiu dacă acest fapt a însemnat protecţia operaţiunii sau poate un avertisment pentru soarta viitoare a naţiunilor, peste care urma să se aştearnă... globalizarea?!

            Oricum, copiii şi oamenii liberi nu suportă să trăiască „sub acoperire” pentru că se sufocă, aşa că în acel an, toţi cei din Centrul Vechi, am ignorat acordul sau dezacordul Forţei Divine faţă de situaţia internaţională şi am început „lupta de eliberare” de sub zăpadă. Nu a fost de loc simplu! Când eram noi la putere, când era ea!

            Lupta s-a încheiat spre primăvară, cu o baltă imensă de „lacrimi de zăpadă” care ne-a dat satisfacţia victoriei, dar nu mult a fost să ne transformăm în eroi post mortem, înghiţiţi de inundaţie. Dacă atunci am scăpat, asta a avut un rost!

            Trebuia să fim martorii „prosperităţii economice” declanşată de criza financiară mondială!

            Deci, să ne uităm prin arhive!

            La Consiliul pentru Relaţii Externe (CFR-Council for Foreign Relation), bancherul David Rockefeller, membru fondator, în anul 1954, al Organizaţiei Bilderberg, declara:

- sursă din presă - 5 iunie 1991 -

 

            „Suntem recunoscători conducerilor publicaţiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine şi altor mari publicaţii ai căror directori au participat la întâlnirile noastre şi au respectat Promisiunea lor de Discreţie pentru ultimii 40 de ani.” - închei citatul.

            La aceste întruniri anuale nu se discuta mare lucru, chestiuni banale cunoscute de toţi: relaţiile ruso-americane, terorismul, ambiţiile nucleare ale Iranului, situaţia din Venezuela şi preţul petrolului, guvernarea după război a Irakului, conflictul israelo-palestinian, constituirea unei armate europene independente, moneda unică europeană, rata de schimb euro-dolar, fluctuaţia preţului la ţiţeiul extras etc.

            Secretul nu consta deci în natura subiectelor dezbătute, ci se referea la DECIZIILE luate de un număr restrâns de membrii, decizii care erau aduse la cunoştiinţa celor invitaţi, cei mai puternici şi influenţi oameni ai Planetei, membrii ai Caselor Regale, reprezentanţi politici din America de Nord, Europa de Vest, Polonia şi Rusia, China prezentă din 2004 şi Palestina din 2005 etc..

            Şi toate astea spre binele omenirii!

            Reiau citatul: „Ar fi fost imposibil pentru noi să dezvoltăm planul nostru global, dacă am fi devenit subiect al luminilor presei şi publicităţii în toţi aceşti ani...”

            Din cauza acestei „promisiuni de discreţie”, presa americană a refuzat sprijinul pe care preşedintele John F. Kennedy l-a cerut în discursul său din anul 1963, ţinut la hotelul Waldorf Astoria din New York.

            Dezvăluirile pe care acesta voia să le facă se pare că aveau legătură directă cu unele decizii ale grupării Bilderberg care nu corespundeau cu convingerile sale personale privind soarta umanităţii.

            John Kennedy nu a fost nemulţumit multă vreme pentru că, în acelaşi an, a fost ajutat să plece într-o lume mai dreaptă. Nu a mai apucat să-şi scrie memoriile, pentru că, în acest mod, conturnând presa, ar fi putut să pomenească şi de extratereştrii din proprietatea SUA, sau INVERS, încă nu e prea clar!

            Din păcate, această poveste stranie, strecurată printre îmbrăţişări, a intrat în posesia actriţei Marilyn Monroe în rolul ei de amantă de gradul zero, amanta AIR FORCE 1, amanta preşedintelui!

            Plănuind un şantaj sentimental, ceea ce nu a fost prea drăguţ din partea ei, nemulţumita şi-a exprimat disponibilitatea să facă public secretul, aruncându-se, ca o fraieră, în braţele încrucişate ale presei. Această imprudenţă i-a fost fatală!

            Ignoranţa se plăteşte!

            Şi declaraţia se continuă astfel: „Lumea este mult mai sofisticată şi mai pregătită acum să înainteze spre o guvernare globală care nu va mai cunoaşte războiul, ci doar pacea şi prosperitatea în ansamblu.”

            Şi au trecut douăzeci de ani de atunci şi iată câtă prosperitate este acum în lume!

            Cât despre pace, nu pot să nu amintesc o glumă referitoare la răspunsurile ipoteticului Radio Erevan:

            - În viitor, credeţi că va mai fi război?

            - O, nu! Nu va mai fi război! Va fi doar o luptă pentru menţinerea PĂCII, de nu va mai rămâne piatră peste piatră!

            Prea multă DISCREŢIE strică uneori! Nu toţi ştiu să citească viitorul în STELE!

            În anul 1989, la Revoluţia din România, unii au crezut că simt fluidul magnetic al alinierii planetelor. Era decembrie, era neobişnuit de cald şi au ieşit în stradă doar în cămăşi.

            Alţii, OMOLOGII LOR, vorba celebrului Giani din serialul TV. „Inimă de ţigan”, au ascultat glasul forţelor oculte şi s-au aliniat, la fel ca planetele, la ordinea mondială prestabilită.

            Într-adevăr, informaţia înseamnă putere!

            Dacă ar fi ştiut revoluţionarii români că nu alinierea planetelor i-a scos în stradă, ci un program bine stabilit, ar fi stat frumos acasă, la masa de Crăciun, că ceea ce trebuia să se întâmple, tot se întâmpla şi nu se mai întrebau acum, după douăzeci de ani:

            „- Şi dacă am ieşit, la ce ne-a folosit?”

            Păi vezi?!

Din Volumul ”Centrul vechi”

OAMENI DE SEAMĂ DIN MUNICIPIUL URZICENI - DINESCU, Adina -profesor universitar, arhitect

 


A absolvit cursurile Școlii generale nr.1 și ale Liceului Teoretic Urziceni, promoția 1973.

În toți anii de școală s-a manifestat ca o elevă de excepție, cu multiple preocupări extrașcolare: lua lecții de pictură, de balet și pian și juca roluri de copii alături de veteranii trupei de teatru de la Casa de Cultură. La liceu a atins performanțele școlare cele mai înalte, participând totodată la cercul de artă dramatică, cercul de matematică, la reuniunile și șezătorile literare.    A    reprezentat    cu    cinste    liceul la

olimpiadele școlare, până la faza națională. În clasa a XI-a a interpretat rolul Ancăi în  spectacolul  cu  piesa  „Năpasta” de  I.L. Caragiale,  pusă în

scenă cu elevi de la cercul dramatic de Victor Nicolae, fost elev al liceului, atunci student la Institutul de Teatru din București.

Ca tânără arhitectă, a activat în primii ani după absolvire mai mult în afara țării, executând lucrări în domeniul construcțiilor civile. În calitate de șef de proiect sau colaborator, a dat la cheie câteva școli, creșe, hoteluri, restaurante, locuințe tip vile, locuințe colective, clădiri administrative și complexe de servicii publice în Ucraina, Israel, Irak, Algeria, Maroc și Libia. A fost o experiență care i-a folosit în carieră. Înaltul profesionalism, inventivitatea, tenacitatea și carisma au făcut-o cunoscută și recunoscută în domeniu.

Este autoarea întregului proiect de restaurare și decorațiuni interioare pentru Casa Capșa, lucrare care i-a adus în 2003 Premiul de Patrimoniu al Ministerului Culturii. O altă realizare de notorietate este proiectul de restaurare, refuncționalizare și punere în valoare a Palatului Ghica, o lucrare complexă care a atras atenția publicului și specialiștilor.

Dintre numeroasele succese profesionale ale arhitectei Adina Dinescu în domeniul restaurării monumentelor, al amenajărilor și decorațiunilor interioare amintim: Casa Duschek, Casa Slătineanu, Casa Ghica Grădișteanu, restaurantele chinezesc și mediteranean din incinta hotelului Sofitel, Clubul Francez din cadrul Bistro Romaine, corpul E al Hotelului Dorobanți.

 În ceea ce privește sfera construcțiilor civile, numele său e legat de lucrări recepționate deja sau în curs de execuție, cum ar fi: Hotelul Humor din orașul Gura Humorului, centrul comercial Bricolage loisir din zona Rahova, blocuri de locuințe și imobile de birouri în capitală.

În anul 2004, revista „Capital” a plasat-o în topul primelor 50 de femei de succes din România.

Adina Dinescu este mândră de realizările ei, își amintește cu plăcere de colegii și profesorii din anii de liceu și are încredere în calitatea absolvenților din noile promoții.

 Elena BULEANDRĂ

OAMENI DE SEAMĂ DIN MUNICIPIUL URZICENI - ȘERBĂNESCU, Ion - medic

 


„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată…”

A încerca să schițezi portretul domnului Dr. Ion Șerbănescu este o operațiune delicată, întrucât activitatea sa laborioasă, defalcată pe compartimente, ar umple lejer viețile a trei sau chiar a mai multor oameni obișnuiți.

Performanțele sale profesionale se adună, precum mărgelele unui colier, însumând episoade zbuciumate din viața sa de Om și mai ales de medic.

Ialomițean de origine, născut în satul Roseți din ținutul Călărașilor, se înscrie la Facultatea de Medicină din București și-și definitivează studiile și specializările în capitala Franței, la Paris. Luptă din greu cu vicisitudinile vremii, prilejuite de situațiile critice impuse de cele două războaie, dar mai ales postbelice.

S-a stabilit la Urziceni în anul 1940 și, de atunci, și-a dedicat întreaga viață slujirii cu devotament nu numai a locuitorilor orașului, ci ai tuturor împrejurimilor. De la Buzău și până la Slobozia, bolnavii și nu numai ei, căutau alinare și câștigau speranțe prin puterea tămăduitoare a Medicului și poate, mai ales, prin aceea a vorbei dulci și pline de blândețe a Omului.

Prin calitățile morale care îl caracterizau, calmul, blândețea, seriozitatea, respectul față de cei din jur și îndeosebi grija față de bolnavi (a fost medic de plasă; generalist, chirurg, dermatolog, director de spital, medic CFR, etc.), trăind modest financiar, s-a acomodat rigorilor muncii de medic, s-a dăruit cu generozitate și înalt umanism.

Chipul, impresionant prin statură și demnitate, ochii melancolici, adumbriți de multe încercări inerente omului și care s-au abătut și asupra medicului, ținută dreaptă, elegantă, aerul distins și impunător, mâinile de artist modelator de trupuri, sufletul împărțit sutelor și miilor de bolnavi ce s-au perindat de-a lungul celei o jumătate de secol de slujire pătimașă a meseriei, sunt numai câteva din calitățile celui care a purtat cu sine semnul celor aleși în nobila meserie de medic.

 Prin priceperea sa de a mântui nu numai durerea trupească, dar și pe cea sufletească, miile de bolnavi, care au apelat la El ca la un Zeu, și-au prelungit clipa cu o oră, o zi, un an sau zeci de ani.

Ce mai poți să scrii la încheierea prezentării unei cariere fără de sfârșit sau cu un sfârșit continuu pentru noi cei din Urziceni și din toate împrejurimile lui? Cuvintele sunt searbăde și adeseori înșelătoare. Or, din această perspectivă, domnul Doctor Ion Șerbănescu este un campion și un exemplu pentru generațiile de azi și de mâine, căci fără astfel de exemple medicina românească s-ar prăbuși în anonimat.

La 23 mai 1995, Consiliul Local i-a decernat titlul de „Cetățean de Onoare” al Municipiului Urziceni.

Paul TELEANU

luni, 21 martie 2022

OAMENI DE SEAMĂ DIN MUNICIPIUL URZICENI - ADAM GEORGE

 

                            ADAM, George - vocea de la Radio

                 


                George Adam, a intrat în conștiința publică prin intermediul emisiunilor realizate la Radio Campus.

                  Era un rezervor de idei non-conformiste, fiind un inovator în materie de expresivitate radiofonică.

               Atunci când intra în studio, încăperea se umplea de buna sa dispoziție tonică și molipsitoare. A realizat emisiuni duminicale precum: ”Poșta veselă” , ” Divertismentul folcloric” , ”Horrrrrorrrrscopul” sau ”Să facem ca...trenul”.

                A condus, de asemenea, studioul de radio o bună perioadă de timp, remarcându-se prin spiritul de colegialitate, prin atmosfera plăcută, de armonie și de competiție, pe care o crea.

               Era un om spontan, gata oricând sa scoată din mânecă un joc de cuvinte sau o snoavă.

               George Adam credea că lucrul cel mai important în viața omului este permanenta îmbogățire spirituală, fără a neglija însă nevoia de destindere, de petrecere. De aceea, pentru toți colaboratorii lui munca la radio devenea o plăcere absolută.

                Era un optimist, un îndrăgostit de Radio, un luptător, și așa a rămas până când a părăsit definitiv scena invizibilă a undelor hertziene. S-a remarcat mereu prin forța sa interioară. Avea talent cu carul , o  natură lirică profundă, era un artist al profesiunii  și un catâr al principiilor, accesa cultura  fără efort, avea o energie debordantă și a fost mereu un prieten de cursă  lungă.

                                                                                                                 Florin TATU

 

OAMENI DE SEAMĂ DIN MUNICIPIUL URZICENI - NICOLAE, Alexandru - artist acrobat la înălțime

 

                                PROFESORUL ALEXANDER - REGELE AERULUI

 

            


            Alexandru NICOLAE s-a născut în 1908 în URZICENI și a trăit aproape 99 de ani, până în 2007. Bunicul său din partea mamei a urcat în rang militar până la gradul de general de roșiori și a generat Neamul Dorobanților.

             Celebru în perioada interbelică sub numele de artist, recunoscut internațional – Profesorul ALEXANDER -, ultimul nostru „dorobanț” a strâns gigantic întreaga strălucire a jocurilor de artificii... ca REGE al AERULUI !

           Turneele, prin cele mai importante capitale, i-au atras o strălucită glorie europeană. După traversarea plină de efect a Dunării, cu bicicleta, între Buda și Pesta, s-a  urcat la înălțimea lui La Tour Eiffel. Spectacolele se desfăşurau numai în aer liber. Ca formă de plată, se practica un sistem lejer de chetă. Fiecare dădea câte ceva, după cât îl lăsa punga. De unde şi vorba de "ideal cu plată benevolă". Nu l-au interesat niciodată banii. Câștiga atât cât să-și cumpere toate casele de pe străzile deasupra cărora își derula seria spectaculară. Și a ignorat în  mod repetat apelul stăruitor, primit de la seducătorul Hollywood. Nu însemna mare lucru, dată fiind popularitatea europeană de care se bucura din plin.

                Își amintea deseori de evenimentul organizat în grădina regală, unde s-a ridicat Sala Palatului. Și-a instalat cablul la peste 15 m, deasupra aleilor cu flori, căprioare și lac, dominate doar de fântâna arteziană. Era într-o duminică de vară, la începutul anilor ’30, pe la ora 4 a după amiezii. Arsenalul adusese  branduri şi artificii.  Patru fanfare militare, reunite, au dat semnalul. Participau familiile regale română și greacă, cele ale guvernului și ale ambasadelor străine. Programul a cuprins o selecţie din cele mai dificile producții echilibristice, încununate cu inegalabilele gigantice amețitoare. Succes într-adevăr... la cel mai înalt nivel! În final, profesorul a evoluat pe o frânghie, fluturând steagurile românesc şi grecesc. A coborât exact în îmbrăţişările celor două majestăţi, urmate de felicitările entuziaste ale întregii asistențe. A primit câteva medalii de aur și intrarea liberă oricând la palat, în onorul muzicii militare. Și, desigur, cheia impunătorului International!

                        Poate că și azi Prințul Filip, Duce de Edinburgh, da, chiar soțul Reginei Elisabeta II, mai poate depune mărturie asupra celor întâmplate atunci, când Excelența Sa, ca Prinț al Greciei și al Danemarcei, împreună cu vărul său, Mihai, micuțul Mare Voievod de Alba Iulia, stăteau pe genunchii Profesorului Alexander, în grădina palatului bucureștean, curioși la maxim, cuprinși de iureșul excepționalității și învățând cum să devină treptat cei mai grozavi zburători ai văzduhului, cel de cucerit pentru fiecare!

                  Când  Federația Mondială a Tineretului Democrat și-a organizat la București, în 1953, Cea de-a IV-a ediție a Festivalului Internațional al Tineretului și Studenților, angrenând 30 de mii de delegați din 111 țări, Profesorul Alexander  a captat  imediat centrul  tuturor  atracțiilor  cultural-sportive, instalat peste Lacul Herăstrău. Apoi, a iniţiat Organizaţia de Stat pentru Turnee Artistice, devenită ARIA. A fost și primul ei colaborator. Prin OSTA / ARIA, artistul român avea posibilitatea să evadeze peste hotare, din strictul regim restricționar. Peste câteva zile după tragicul accident de la Făgăraș,  Profesorul ar fi urmat să plece într-un lung turneu în Polonia. Pe locul în care a căzut, s-a ridicat Casa de Cultură.

                Ultima sa apariție pe un afiș s-a produs cu ocazia  premierei VRĂJITOAREA   CIK...   LA   CIRC  – 30 martie 1986, sub egida Teatrului Național Cluj. Semna  efectele  speciale”!  Pentru mine, afișul acela are o uriașă valoare sentimentală: numele îmi apărea alături de cel al tatălui meu! Când  Dorel Vișan i-a semnalat prezența în loja oficială, sala a explodat în aplauze. Publicul nu-l uitase. Când cartea ce îl avea ca erou principal - GIGANTICA - cenzura comunistă i-a schimbat astfel titlul iniţial: "Profesor ALEXANDER", pentru că pe atunci nu trebuia să apară pe copertă decât un singur nume, cel al genialului conducător – deci, romanul îşi tot aştepta hârtia pentru cele 20.000 de exemplare ale tirajului și s-au făcut eforturi considerabile ca totuşi cartea să apară în ziua în care profesorul împlinea 80 de ani. Era în 1988 şi, iarăşi, redactori şi tipografi, şi-au reamintit cu bucurie de celebrul artist, devenit o adevărată legendă vie. Încă mai circula zicala: "Ca Alexander, pe sârmă!" - Grăbeşte-te! - Dar ce-s eu? Profesor Alexander, cu bicicleta pe sârmă?! 

                „Puterea nelimitată  de creație, stilul propriu, precizia și suplețea în evoluție i-au atras Profesorului Alexander o faimă mondială de netăgăduit. Experimentele sale aeriene se pot desfășura numai în grădini publice, stadioane, în piețele largi ale orașelor sau deasupra străzilor. Deplasarea dumneavoastră aici va fi satisfăcută pe deplin de ingeniozitatea cu care Domnul Profesor Alexander și toți asistenții săi și-au alcătuit programul de inventivitate...”

                  Există zbor! Există perfecțiune! Moartea poate fi amânată  și idealul poate fi atins!

                                                                                                      Victor NICOLAE

 

 

 

SCRIITORI DIN URZICENI - CĂTĂLINA STROE

 

CRONICĂ DE FILM

– agentul 007 –

          În ziua de 28.09.2021 a avut loc la Londra premiera filmului „Nu e timpul să mori!“, ultimul film, în rolul de JAMES BOND, al actorului DANIEL CRAIG.

La ceremonie au participat, ca de obicei, în ultimii 60 de ani ai serialului James Bond, membrii familiei Regale ai Angliei.

 Agentul 007- o istorie regală 

 „Diferitele agenţii de spionaj din lume, la nivelul lor cel mai înalt, sunt societăţi secrete esoterice!” David Icke – LE PLUS GRAND SECRET (2015)

 În ziua de 15 ianuarie 1558, fiica lui Henry VIII, Elisabeth I, este încoronată ca regină şi urcă pe tronul Angliei.

Astrologul care a prevăzut această dată este numit consilier oficial al Reginei pentru ştiinţe, navigaţie şi astrologie. El are întâlniri personale cu Regina de mai multe ori pe săptămână şi face parte din serviciile ei secrete.

Numărul său matricol de spion este 007 şi numele lui este John Dee!

Consilier personal al tinerei regine, pentru domeniul politic, militar, tehnic, cultural şi spiritual, el îi transmite acesteia viziunea sa asupra unui mare Imperiu Maritim (MI) Britanic pentru ca Anglia să nu poată fi dominată de către puternicele naţiuni ale Continentului.

În 1584, expediţia condusă de prietenul său Walter Raleigh, ofiţer şi explorator englez, va stabili prima colonie engleză în America de Nord - Virginia. Acest eveniment va marca actul de naştere a Imperiului Britanic.

John Dee este consultat de regină pentru toate deciziile importante.

În 1588, când Invincibila Armada ameninţă Anglia, el sfătuieşte flota engleză să rămână în port şi prevede că o foarte mare furtună va distruge flota spaniolă, ceea ce de fapt s-a şi petrecut.

I se atribuie anumite puteri încât mulţi cred că este chiar el cel care a declanşat furtuna!

Să fie oare un exemplu de război geoclimatic? Poate!

John Dee, agentul 007, s-a născut la Londra, în ziua de 13 iulie 1527. A fost unul dintre savanţii cei mai străluciţi şi mai originali ai Renaşterii. Când avea doar 20 de ani, a predat cursuri la Universitatea din Paris şi a ţinut conferinţe în toată Europa, legând prietenii cu elita intelectuală a epocii. Biblioteca lui personală era a doua, ca mărime, din Europa, creată cu protecţie regală, prin salvarea cărţilor confiscate şi destinate distrugerii, de către Inchiziţie.

În acea epocă învăţământul se baza pe cele Şapte arte libere, datând din Antichitate:

- Trivium, divizat în gramatică, dialectică şi retorică, ce se raportează la „Puterea cuvintelor”;

- Quadrivium, compus din aritmetică, geometrie, astronomie şi muzică, ce se raportează la „Puterea numerelor”.

John Dee ar fi putut deveni unul din cei mai mari savanţi ai timpului său, în disciplinele tradiţionale, dar el a fost atras mai ales de ceea ce era dincolo de frontierele ştiinţelor numite „serioase”.

Convingerea lui era că „Făptura umană este de origine divină, că OMUL este de fapt un geniu stelar şi este esenţial de a se regenera esenţa divină, în interiorul făpturii umane, prin puterile intelectuale divine pe care le posedă”.

***

JAMES BOND este un nume simbolic pentru celebrul şi nemuritorul agent secret 007. My name is JAmes BOnd!

Numele meu este James Bond, spune cu obsesie celebrul 007, în toate scenariile de aventuri care îi sunt dedicate. La intrarea în orice templu masonic există două coloane importante, JAKIN şi BOAZ, printre care dacă treci, intri într-o altă lume, cu alte reguli.

JAmes şi BOnd! Un cod de trecere! O parolă!

„Numele meu este James Bond” şi toate porţile i se deschid. Este mereu englez, ca personaj şi toţi actorii care l-au interpretat, de-a lungul anilor, au fost gentlemani englezi sau canadieni, deci supuşi Imperiului Britanic.

Regina Angliei i-a înnobilat pe actorii „J.B.” cu titlul de SIR şi a participat la premierele cinematografice ale fiecărei serii noi. Bill Gates, celebrul miliardar american, a obţinut doar titlul de CAVALER, din partea Reginei, pentru că titlul de SIR este rezervat doar celor de origine engleză care aduc servicii deosebit de importante Coroanei engleze sau care îl moştenesc din familie.

 

***

 

Mai aproape de zilele noastre, adică după patru secole şi ceva, relaţia dintre Regină şi Agentul 007 a devenit din ce în ce mai strânsă şi mai evidentă, pe plan simbolic.

Un fapt nemaiîntâlnit a fost primirea – filmată – a ultimului James Bond de până acum, întruchipat de actorul Daniel Craig, în apartamentul personal al Reginei Elizabeth II, loc de unde acesta a condus-o pe suverană către un elicopter „parcat” în faţa Palatului.

Restul filmării este un trucaj pentru că, ajunşi deasupra Stadionului din Londra, Regina şi agentul ei  s-au lansat cu paraşuta, salt după care Regina a apărut surâzătoare în tribună şi a deschis Jocurile Olimpice de vară 2012.

 

***

Totul este la vedere, în presă, la Tv, pe Internet. Trebuie doar să sesizezi ştirile şi să le pui cap la cap! „Lego” mondial!

În rest, politică, politică, politică!

Într-o lume în care, în ultimul deceniu, la nivel înalt,  s-a ieşit din normele conservatoare şi s-a intrat într-o perioadă de nonconformism, ca să înţelegi ce se întâmplă trebuie să îţi schimbi perspectiva, punctul de vedere din care priveşti, adică să devii… original în gândire!

Aproape jumătate din populaţia lumii a văzut unul din filmele din seria James Bond şi a fost sedusă de farmecul, curajul, inteligenţa şi eficienţa sa, de abilităţile extraordinare dovedite în luptele corp la corp. E pregătit să facă rost de informaţii vitale în lupta pentru stoparea unor activităţi malefice, conduse de personaje cu minţi diabolice.

Dacă serviciile secrete au rolul să rămână secrete, realizarea şi popularizarea prin cinematografie a acestui personaj a ridicat un colţ din voalul care acoperă o lume paralelă, în care de milenii se înfruntă forţele răului cu forţele binelui, o lume în care CIRCUITUL DE INFORMAŢII ţine cumpăna între război şi pace.

Jan Fleming, scriitorul britanic care l-a creat pe James Bond, cel mai cunoscut agent secret al secolului XX, a fost el însuşi spion, antrenat la CAMP „X”, o tabără de elită destinată spionilor americani, canadieni şi britanici, aflată nu departe de Toronto, în Canada.

Tabăra a fost ridicată, în decembrie 1941, şi coordonată de SIR William Stephenson la sugestia lui W. Churchill. Acolo s-au antrenat, în culegerea de informaţii, toţi  viitorii  şefi  ai  C.I.A.  din  S.U.A.

SIR W. Stephenson a fost unul din cei mai faimoşi ofiţeri de informaţii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, adevăratul model pentru JAMES BOND, după declaraţiile lui Jan Fleming. Bineînţeles, o variantă romanţată!

În momentul când devine prim ministru, Churchill decide să-l trimită pe Stephenson în Statele Unite pentru a crea în secret şi a conduce British Security Coordination Office. Această aripă operaţională a serviciilor de informaţii britanice în S.U.A. avea cartierul general în Rockfeller Center din New York.

Din 1940, Stephenson devine cel mai important ofiţer britanic de informaţii în S.U.A., ţinând permanent legătura între premierul britanic Churchill şi preşedintele american Roosevelt şi îl sprijină pe acesta în înfiinţarea serviciilor de informaţii (OSS) precursoare Agenţiei Centrale de Informaţii – C.I.A.

SIR William Stephenson s-a născut pe 23 ianuarie 1897 în oraşul WINNIPEG din provincia Manitoba, Canada. După tată era de origine scoţian şi, după mamă, islandez. La 16 ani a început să lucreze ca telegrafist.

În timpul primului război mondial se înrolează în armata canadiană activând ca pilot în Royal Flying Corps. După război se stabileşte în Marea Britanie unde se căsătoreşte. Devine om de afaceri şi inventator, dar este foarte preocupat de militarizarea, în secret, a Germaniei naziste. A descoperit şi patentat o modalitate de a trimite fotografii prin intermediul telegrafului fără fir, a fost unul dintre primii directori ai postului de radio B.B.C. şi a făcut parte, alături de savantul A. Turing, din echipa care a reuşit să spargă codul maşinii germane de criptografie „Enigma”, o maşină electrică pe rotor, apropiată de un ordinator-calculator.

Preferinţa sa pentru cocktailul MARTINI, Jan Fleming o transmite personajului legendar James Bond. Reţeta lui Stephenson era următoarea: trei măsuri de gin GORDON'S, o măsură de votcă, foarte puţin vermouth, o picătură de zeamă de lămâie, totul agitat bine într-un shaker. Cam tare amestecul!

„Dublu ZERO” reprezenta permisiunea de a ucide sau de a lăsa în viaţă adversarul, la aprecierea sa, după cum îi dicta gradul de pericol sau conştiinţa.

Sir William Stephenson moare la 31 ianuarie 1989, la vârsta de 92 de ani, în Bermude. În anul Revoluţiei Române!

A fost onorat cu titluri şi medalii, în 1945 de către regele George al VI-lea, suveranul britanic, şi în 1946 de către guvernul Statelor Unite ale Americii.

Canada întârzie în recunoaşterea meritelor până în 1980.

Asociaţia canadiană dedicată memoriei sale oferă oraşului WINNIPEG o statuie a sa în uniformă de pilot, care este amplasată în faţa clădirii Parlamentului. O copie a aceleiaşi statui este oferită Statelor Unite şi se află expusă la cartierul general C.I.A. din LANGLEY, statul VIRGINIA. De reamintit că Virginia a fost prima colonie engleză, actul de naştere al Imperiului Britanic, pe vremea primului agent secret 007 – John Dee!

Recunoştinţa istoriei este uneori foarte lentă şi, în acest caz, aproape bizară, dar în mod sigur nu întâmplătoare!

O medalie, un titlu, o carte, o statuie, un film!

Agent dublu… 007 sau James Bond!

Independent, dar… în serviciul Majestăţii Sale!

 

***

Toţi ne naştem ca nişte agenţi dubli, oscilând în fiecare clipă între viaţă şi moarte!

Acţionăm prin „simpatie”! Fizica cuantică ne-a arătat că fiecare particulă are o dublură a sa şi, în acest caz, schimbând „tirul” în filozofie, trebuie să admitem că viaţa trebuie privită cu flexibilitate, nu cu intransigenţă.

În informatică s-a trecut deja de la transmiterea informaţiilor în sistem binar (SAU zero SAU 1), uşor de penetrat, la sistemul cuantic de transmitere, prin biţi cuantici (ŞI zero ŞI 1), în acelaşi timp.

Informaţiile transmise în Q biţi sunt imposibil de interceptat.

La nivel planetar există în prezent o reţea foarte sofisticată „ascultătoare şi înţelegătoare (în orice limbă)” a „mărturisirilor” omenirii, care să testeze la ce nivel de iniţiere a ajuns, de la Turnul Babel până în zilele noastre.

Colectarea şi transmiterea nu mai pune probleme, în schimb sunt mari dificultăţi cu stocarea informaţiilor. Instalaţiile pentru sistemul binar sunt la limită, iar cele de tip cuantic au nevoie de temperaturi foarte scăzute, extrem de scăzute, ca să se menţină în funcţiune.

Pe lângă aceste probleme tehnice, care se referă la limitele SISTEMULUI, mai există o serie de probleme de GESTIONARE, COORDONARE, CONTROL şi UTILIZARE a informaţiilor stocate.

Spune-mi CINE, CÂND şi CUM are acces?

În universul multipolar al serviciilor secrete ale Lumii au loc mari restructurări, cu lupte pe viaţă şi pe moarte, în interiorul cât şi în exteriorul lui, între oameni care vor să păstreze PERSONAL UMAN în SECŢIUNEA DECIZIONALĂ şi oamenii „dependenţi psihic” de sistemul informatizat, care sunt dispuşi să lase „maşinilor” libertatea să aleagă variante decizionale.

Doamne apără-ne şi ne păzeşte!

În ultimul film, SPECTRUL, apărut pe ecrane în luna noiembrie 2015, actorul Daniel Craig, în rolul agentului secret 007, se află în acţiune chiar în mijlocul acestei restructurări a celebrului serviciu secret britanic şi se luptă deopotrivă atât cu forţele răului din afară, cât şi cu cele care s-au infiltrat şi au fost la un pas să preia controlul în interiorul secţiunilor MI 5 şi MI 6.

Filmul are un caracter iniţiatic, ca toate celelalte şi evidenţiază ceea ce spunea, acum 400 de ani, John Dee: „Omul este un geniu stelar şi trebuie să îşi urmeze destinul!“

Prin tot ceea ce înseamnă OMENIE, adică iubire, înţelegere, respect, optimism, umor, milă, iertare, el îşi poate creşte nivelul de vibraţie personală şi chiar al celor din jurul său în cele mai grele momente ale vieţii.

O informaţie poate menţine pacea sau poate declanşa un război! În ce SENS se întâmplă ceva, poate fi o chestiune de viaţă sau de moarte, de „a fi sau a nu fi!”

Când cauţi adevărul trebuie să iei în calcul toate… punctele de vedere şi să ai o gândire nonconformistă, lipsită de prejudecăţi!

Diferit înseamnă pur şi simplu diferit, nici mai bun, nici mai rău, nici mai sus, nici mai jos!

Nomazii au cultul libertăţii! Sedentarii au cultul pământului! Culturile sunt diferite în funcţie de cultul practicat, ancestral.

Convertirile forţate au încurcat iţele istoriei, încât nu se mai poate înainta. Terorismul este un EFECT al unor multiple cauze: I.S.I.S. contra ISIS!

Frica, indusă mondial, scade nivelul vibrator al corpului uman şi împiedică ascensiunea către Lumina Astrală!

Ca să nu ai frică trebuie să ştii, să ai cunoaştere sau… să nu dai atenţie!

Fiecare are stilul său şi filozofia sa de viaţă. Important este să rămâi OM! UMAN!

Inteligenţa Spiritului (IS) cu Inteligenţa Sufletului (IS), un cuplu necesar!

 Din volumul „Cuvinte încrucișate“- Editura HELIS.


luni, 14 martie 2022

SCRIITORI DIN URZICENI - CĂTĂLINA STROE

 

                                     


                                                    Rotirea lumii

 Cataclisme, migrații, colonizări !

În cazul comunităților sedentare, frica este motorul care împinge grupe mai mari sau mai mici, de oameni, să-și părăsească, cu regret, casele și să plece în pribegie. Frica de foame, de frig, de războaie, de sclavie, activează reflexul de supraviețuire.

În privința grupurilor cu tradiție ancestrală nomadă situația se discută puțin diferit.

De-a lungul veacurilor, schimbări climaterice majore au transformat zone favorabile vieții în zone aride. Cutremure sau reactivarea unor vulcani au schimbat fizionomia terestră. Păsări, pești, mamifere terestre sau marine, oameni, s-au pus în mișcare ca să-și salveze viața.

Reflexul de transhumanță s-a păstrat la ciobani, care primăvara își duc oile la munte și iarna se întorc cu ele în sate. Uneori munții au reprezentat un bun loc de refugiu din calea apelor sau a duşmanilor năvălitori.

Păsările migratoare pleacă toamna spre zone mai calde și se întorc primăvara, mereu pe direcția Nord- Sud.

Renii, un fel de cerbi ai Nordului, migrează în număr atât de mare și de compact încât mișcarea lor este vizibilă și din spațiul cosmic.

Somonii părăsesc apele sărate și urcă împotriva curentului, în ape curgătoare, până ajung în lacuri cu apă dulce unde se reproduc.

Cultivarea pământului, în zone favorabile climateric a dus la formarea comunităților umane sedentare, iar creșterea animalelor în turme mari a întreținut migrația la triburile nomade, în căutare de hrană pentru animale

Fenomenul migrator este foarte complex și este studiat de grupe foarte mari de cercetători. Biblia este un document important! Activitatea umană tehnicizată pune în pericol soarta multor specii migratoare, prin construirea de baraje pe cursuri de apă și conducte de petrol pe mii de kilometri, în Marele Nord, adevărate ”baraje” în calea migrației animalelor. Sonarele submarinelor perturbă viața balenelor și frecvențele, emise de tot felul de antene terestre, zăpăcesc sistemele de orientare ale stolurilor de păsări migratoare.

Războaiele, pentru resurse materiale, perturbează specia umană și o transformă dintr-o specie preponderent sedentară, într-o specie migratoare.

Coloniile și coloniștii au interferat cu populațiile locale, care în multe cazuri au fost decimate.

Negrii au fost furați de pe coastele africane de către negustori specializați și au fost vânduți ca sclavi pentru plantațiile de bumbac și trestie de zahăr ale Americii Sudiste.

Când statele nordice americane au accelerat ritmul industrializării, nordiștii și sudiștii s-au luptat între ei pentru desființarea sclaviei și deci ”eliberarea” negrilor care urmau să devină forță de muncă ieftină pentru nordiștii victorioși.

Când apare cuvântul ”profit” orice încercare de asociere cu noțiunea de ”umanitar” este îndoielnică.

De fapt, negrii eliberați au înțeles repede că a fi liber nu înseamnă a fi și alb !

După cele două războaie mondiale care au schimbat soarta lumii, comunismul a prins în capcană Europa de est, declarând-o fără jenă ”lagăr socialist”.

Teoriile naziste și teoriile marxist-leniniste au creat lagăre și dictaturi. Războaiele și comunismul au afectat peste o treime din populația lumii.

Popoarele, prinse în capcane ideologice, au fost subjugate prin frică și teroare !

Într-o perioadă de o sută de ani (1917 - 2017) pentru Rusia și aproape de jumătate de secol pentru Europa de est (1945 - 1990), valuri de refugiați spre Europa de Vest, spre America și Canada, și-au căutat dreptul la viață, la libertate, la demnitate și la un minim de trai decent.

Generații de sacrificiu și drame umane !

Cauzele războaielor au întotdeauna un caracter ocult și nu este cazul să dezvolt aici acest subiect.

Războiul nu este o partidă de sport între gentlemani, ci o partidă de vânătoare în care populația civilă se ascunde ca animalele pădurii.

Războiul scoate la suprafață caracterul sălbatic al omului și este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei națiuni.

Starea de război este o stare anormală pentru societatea umană și este generată sau de un eșec al diplomației în relațiile internaționale sau de apariția unor personaje, sprijinite de interesele unor grupări oculte, interese neaccesibile înţelegerii omului de rând.

Hitler și Stalin s-au anihilat reciproc cu prețul unui dezechilibru mondial neaşteptat și cu suferințe umane greu de rememorat.

Dacă la Yalta s-a hotărât o împărțire a zonelor de influență din Europa, între SUA și URSS, la Malta, între aceleași puteri, s-a hotărât (re)unificarea acestor zone și pătrunderea Rusiei lui Gorbaciov în zona europeană, ceea ce a și făcut. Anglia se protejează !

Deschiderea piețelor este noua strategie de la perestroika până astăzi. Problema este că o astfel de strategie, implementată pe un sistem de relații de tip comunist a generat corupție și a dat naștere la un sistem mafiot de relații și a unei mafii, bineînțeles. Sistemul comunist a adoptat o tehnică de camuflaj prin care a început să se contopească cu sistemul capitalist euro- american, într-o nouă ordine mondială, printr-o alchimie care va impune o nouă dictatură.

Să fugi de mânia naturii sau de semenii tăi, oameni cu mintea alterată, provoacă aceleași drame ale exilului: probabilitatea să nu-ți mai revezi familia, dacă pleci singur, probabilitatea să nu-ți mai revezi casa și țara, dacă pleci cu familia, probabilitatea să nu-ți mai găsești sufletul și liniștea, pe această lume !

Ai certitudinea însă, că părăsindu-ți nația, vei deveni minoritar oriunde ai fi !

Să pleci ”de tot” din țară este ca și cum ai muri într-un loc și te-ai renaște în altul !

Ai alte documente de identitate, altă casă, alți prieteni, de cele mai multe ori alt serviciu ca înainte, alte reguli de respectat, altă limbă de vorbit. În graba plecării mulţi uită să își ia cu ei cel mai prețios bagaj, sufletul. Din acest motiv se trezesc în locuri străine, ca niște clone, asemănători cu ei înșiși, dar goi pe dinăuntru.

De cealaltă parte, sufletul uitat hoinărește fără noimă, ca un câine abandonat de stăpâni la scara avionului, din grabă, din neatenție sau din nepricepere. Nu întâmplător există ritualuri de despărțire, îmbrățișări, sărutări, asigurări de păstrare a legăturilor și semnul de ”la revedere”.

Asta face bine sufletului, îl calmează și la plecare poți să îl iei în brațe ca pe un copil adormit.

Să pleci fără rămas bun este cel mai dureros lucru care se poate întâmpla cuiva, în relația cu persoanele dragi ! Arta de a îți ține sufletul aproape, în orice împrejurare, nu o cunoaşte toată lumea.

Cei care și-au pierdut din neatenție sufletul, se asimilează noii societăți, adoptă limba și obiceiurile, refuzând să le mai afișeze pe ale lor, parcă din frică.

Când sufletul te însoțește ești mult mai puternic,  te adaptezi și e normal așa, dar niciodată nu te asimilezi. Știi mereu cine ești, de unde vii, ce limbă vorbești, îți afișezi cu mândrie obiceiurile tradiționale și veghezi ca urmașii, născuți pe alte meleaguri, să le păstreze din neam în neam !

Dacă mondializarea economică este posibilă fără multe dificultăți, cultura mondializată este aproape o aberație.

Prin natura ei, cultura unui popor este o emanație a tradițiilor sale pur naţionale.

Într-un spectacol cu muzică și ritmuri diverse, tresari când recunoști câteva acorduri românești.

În pictură, nu știi prin ce miracol poţi recunoaște un peisaj românesc, iar pe stradă, nu știi ce vibrații ascunse, îți spun aproape cu certitudine, că cel întâlnit în cale e român !

Și chiar după mulți ani de la plecare, ai o tresărire când în preajma ta auzi vorbindu-se românește !

Sufletul vibrează și intră în rezonanță !

Din volumul Jurnal secret, 2018

OAMENI DE SEAMĂ DIN MUNICIPIUL URZICENI - STROE, Cătălina - analist de sistem în informatică, prozator, eseist

 

                   


                     S-a născut pe 4 iulie 1948, la Urziceni. Absolventă a Academiei de Studii Economice București, secția Economie Politică, cu specializare analist de sistem în informatică.

                     A lucrat în laboratorul de cercetări economice pentru tehnică de calcul al Institutului de Proiectări și Automatizări din București și la Fabrica de Ferite - Urziceni.

                    În 1995 se stabilește cu familia la Montreal, Canada.

                    Pasionată de fotografie, devine membră a Asociației de fotografi amatori din Laval și își expune lucrările în două expoziții personale, una la Montreal în 2006 și alta în Laval în 2008.

                    Debutul său literar: Adevăruri simple, eseuri, Urziceni, Editura Anca 2007.

                   Cu versiunea franceză a volumului Adevăruri simple (Editura Tores, Canada) participă, în 2008, printr-un concurs de selecție, la Festival des ecrites de lˊombre din Saint-Antoine-de Tilly, Quebec.

     Au urmat cărțile:  Cei șapte ani de acasă, Editura Anca 2009; Conspirația iubirii, Editura Nemesis, Canada 2010; Gânduri pentru cei ce vin, eseuri, Editura Tores, Canada 2010; Centrul vechi, proză, Editura Anca 2011; Cronici și cuvinte….răspândite, publicistică, Editura Anca 2011; Șoaptele nemuririi, proză, editura Orfeu 2013, Cuvinte încrucișate, eseuri și rime, Editura Helis 2016, Jurnal secret, note biografice, Editura Ro.cart 2018.

                       Membră în Cenaclul Eminescu din Montreal din anul 2008.

                       Este vicepreședintă a Asociației Canadiene a Scriitorilor Români și colaborează la revistele Repere Literare (Montreal), Candela de Montreal, Apollon (București), Helis (Slobozia) și Cronica Timpului ( București).

OAMENI DE SEAMĂ DIN MUNICIPIUL URZICENI - BĂDUCU, Stelian – preot protoereu

 

             


             S-a născut la 1 decembrie 1965 în localitatea Vispeşti, comuna Breaza, județul Buzău.   

             Este absolvent al Seminarului Teologic din Buzău şi al Institutului Teologic din Bucureşti,  fiind licenţiat în teologie.

              A fost hirotonit preot în anul 1990 în parohia Udaţi, comuna Smeeni, județul Buzău. În anul 1992 a fost transferat la Episcopia Dunării de Jos, parohia Jugureanu, iar la 15 aprilie 1995 a fost transferat în Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor ca preot paroh la biserica ,,Sfânta Treime” din Urziceni.

               A fost membru al Adunării Eparhiale şi al Consiliului Eparhial al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor. În parohiile unde a slujit a dat dovadă de mult simţ gospodăresc, preocupându-se de restaurări şi reparaţii capitale la biserici şi case parohiale. La parohia Jugureanu, în urma sfinţirii bisericii, a primit distincţia de sachelar, iar la parohia Sfânta Treime, în urma resfinţirii bisericii, distincţia de iconom.

               La Urziceni i s-a încredinţat coordonarea lucrărilor de la parohia ,,Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, începută în anul 1994 şi târnosită la 21 mai 2002. Cu binecuvântarea PS Părinte Damaschin Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, în apropiere de Catedrala ,,Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, PC Părinte Protoiereu Băducu Stelian s-a ocupat de amenajarea unui magazin de obiecte bisericeşti şi de cult, atât de aşteptat de preoţi cât şi de credincioşi.

             Pentru activitatea sa i s-a dat distincţia de iconom stavrofor iar de la 1 octombrie 2002 a fost numit de către PS Dr. Damaschin, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, în funcţia de protoiereu al Protoieriei Urziceni. 

             Pentru merite deosebite în activitatea sa, a fost răsplătit cu distincţia Crucea Patriarhală a Bisericii Ortodoxe Române.  

             A desfăşurat o intensă activitate pastorală, misionară şi socială pentru care    s-a  bucurat de stima şi aprecierea credincioşilor din Urziceni, de consideraţia deosebită din partea preoţilor din zonă, a autorităţilor civile şi bisericeşti, locale, judeţene şi la nivel naţional.

               A semnat o serie de cărţi creştin-ortodoxe alături de scriitori, istorici şi oameni de cultură din România.

              Pe 29 decembrie 2008, a murit în urma unui grav accident de circulaţie, în apropiere de Pârâul Rece. Locul unde trupul părintelui protopop îşi are somnul de veci  se află în partea de miazăzi a catedralei – loc pe care singur şi l-a ales în momentele de convorbire cu cei dragi.

              În amintirea celui care a fost preot protopop Stelian Băducu, s-a iniţiat din anul 2009, un trofeu ce îi poartă numele şi este decernat în cadrul Festivalului de colinde populare româneşti ,,Deschide uşa, creştine!’’

 

SCRIITORI DIN URZICENI - CĂTĂLINA STROE

 



           Centrul Vechi din Cimitir!

           După şapte ani de la plecarea ultimului val, adică în anul 2002, tatăl meu, profesorul de istorie Ion Tudorache, a trecut în nefiinţă şi exact după alt ciclu, la parastasul de şapte ani din anul 2009, eu am lansat, ca un omagiu adus familiei mele, cartea „Cei şapte ani de acasă...”

            Tata a murit, într-o zi istorică, pe 14 iulie şi a avut la slujba de înmormântare... şapte preoţi.

            În cimitirul vechi nu este singur!

            Pe aceeaşi alee şi în împrejurimi s-au strămutat cei mai mulţi dintre vecinii noştri, locuitori ai Centrului Vechi: Aneta Ariton, Avrămoiu Grigore, membrii ai familiei Gherzu, familia Procop Vasilescu, doamna Gorgan Nataliţa, familia Popescu de lângă Bancă, Neli Condu şi mama sa Anastasia şi să mă ierte cei pe care i-am uitat.

            Fiecare casă, de pe strada noastră, Regele Ferdinand, are un reprezentant pe aleile Cimitirului Vechi şi în lumea celestă.

            Să îi odihnească Dumnezeu şi să stea de pază la pacea şi liniştea celor dragi lor!

 

 Boboceii

-al şaptelea val-

          Părinţii mei ne-au vizitat de multe ori în Canada şi am vizitat împreună toate locurile încântătoare de acolo, de la Niagara până la Mont Tramblant.

            Au fost răsfăţaţi de toţi membrii familiei, am făcut sute de fotografii.

           Este povestea tuturor familiilor plecate care îşi primesc în vizită părinţi sau rudele rămase în ţară.

         Mama şi tata au fost invitaţi de onoare la nunta Aurei cu Luchian, o nuntă frumoasă cu un fast deosebit pe măsura frumuseţii mirilor.

            E drept că au avut foarte multe bucurii, dar ... distanţa e nemiloasă!

            După ce tata a murit, mama, cu multă părere de rău și destule regrete, s-a mutat la noi în Canada, dar anual vine acasă.

            La peste 80 de ani a reprezentat al şaselea val care pleca din Centrul Vechi.

            Pe strada noastră, fiecare casă are, ce-i drept, câte o rudă în Cimitirul Vechi, numit aşa pentru că Centrul Nou are un Cimitir Nou, dar în acelaşi timp fiecare casă are pe cineva plecat în străinătate: la New York, la Toronto, la Montreal, la Barcelona etc..

            În aceste locuri tineri plecaţi la studii sau prin căsătorii şi-au întemeiat familii şi aşa a apărut seria Boboceilor.

            Nici cei rămaşi acasă nu au pierdut timpul şi noua generaţie umple cu larma lor strada, spre marea satisfacţie a celor de pe băncile de la Monument, bătrânii care îi privesc cu mândria că neamul lor nu piere!

            În Canada și SUA, copiii mei se pregătesc pentru o vizită în România, iar cei patru bobocei ai familiei, Vlad Alexandru și Anthony de la New York, Alexandru şi Justina de la Montreal vorbesc între ei, bineînţeles în româneşte, despre acest mult aşteptat eveniment şi despre prietenii pe care îi vor găsi aici în Centrul Vechi: Yanni şi Alexandru Condu, Maria, fata Silviuţei, Anastasia şi mulţi alţi copii de vârsta lor.

            Al şaptelea val se întoarce spre România!

            Casa părintească nu se vinde!

Din Volumul Centrul Vechi

 

Amintirile unui LOC DE PARCARE - experiment literar-

  Dacă ai imaginație și talent literar, poți să scrii orice, despre orice.    Oricine și orice poate avea amintiri!    O persoană, o vev...