SCRIITORI DIN URZICENI - CĂTĂLINA STROE

 

Promisiunea de discreţie

- anul 1954 -

            Acum cincizeci şi cinci de ani, trăiam în Centrul Vechi, liberă ca pasărea cerului.

            Nu ştiam să scriu şi nici să citesc, dar ştiam să ascult şi să privesc la ce se petrece în jurul meu.

            Trăiam după mintea mea de copil, lăsat să-şi manifeste independenţa în mijlocul naturii şi nu-mi păsa deloc de faptul că „Guvernul mondial” se întâlnea în reuniune secretă în Olanda, la hotelul Bilderberg.

            Pentru a acoperi cu discreţie această reorganizare modernă a „Elitei elitelor”, natura a reacţionat bizar, în acel an, lăsând tone de zăpadă să cadă peste Europa.

            Nu ştiu dacă acest fapt a însemnat protecţia operaţiunii sau poate un avertisment pentru soarta viitoare a naţiunilor, peste care urma să se aştearnă... globalizarea?!

            Oricum, copiii şi oamenii liberi nu suportă să trăiască „sub acoperire” pentru că se sufocă, aşa că în acel an, toţi cei din Centrul Vechi, am ignorat acordul sau dezacordul Forţei Divine faţă de situaţia internaţională şi am început „lupta de eliberare” de sub zăpadă. Nu a fost de loc simplu! Când eram noi la putere, când era ea!

            Lupta s-a încheiat spre primăvară, cu o baltă imensă de „lacrimi de zăpadă” care ne-a dat satisfacţia victoriei, dar nu mult a fost să ne transformăm în eroi post mortem, înghiţiţi de inundaţie. Dacă atunci am scăpat, asta a avut un rost!

            Trebuia să fim martorii „prosperităţii economice” declanşată de criza financiară mondială!

            Deci, să ne uităm prin arhive!

            La Consiliul pentru Relaţii Externe (CFR-Council for Foreign Relation), bancherul David Rockefeller, membru fondator, în anul 1954, al Organizaţiei Bilderberg, declara:

- sursă din presă - 5 iunie 1991 -

 

            „Suntem recunoscători conducerilor publicaţiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine şi altor mari publicaţii ai căror directori au participat la întâlnirile noastre şi au respectat Promisiunea lor de Discreţie pentru ultimii 40 de ani.” - închei citatul.

            La aceste întruniri anuale nu se discuta mare lucru, chestiuni banale cunoscute de toţi: relaţiile ruso-americane, terorismul, ambiţiile nucleare ale Iranului, situaţia din Venezuela şi preţul petrolului, guvernarea după război a Irakului, conflictul israelo-palestinian, constituirea unei armate europene independente, moneda unică europeană, rata de schimb euro-dolar, fluctuaţia preţului la ţiţeiul extras etc.

            Secretul nu consta deci în natura subiectelor dezbătute, ci se referea la DECIZIILE luate de un număr restrâns de membrii, decizii care erau aduse la cunoştiinţa celor invitaţi, cei mai puternici şi influenţi oameni ai Planetei, membrii ai Caselor Regale, reprezentanţi politici din America de Nord, Europa de Vest, Polonia şi Rusia, China prezentă din 2004 şi Palestina din 2005 etc..

            Şi toate astea spre binele omenirii!

            Reiau citatul: „Ar fi fost imposibil pentru noi să dezvoltăm planul nostru global, dacă am fi devenit subiect al luminilor presei şi publicităţii în toţi aceşti ani...”

            Din cauza acestei „promisiuni de discreţie”, presa americană a refuzat sprijinul pe care preşedintele John F. Kennedy l-a cerut în discursul său din anul 1963, ţinut la hotelul Waldorf Astoria din New York.

            Dezvăluirile pe care acesta voia să le facă se pare că aveau legătură directă cu unele decizii ale grupării Bilderberg care nu corespundeau cu convingerile sale personale privind soarta umanităţii.

            John Kennedy nu a fost nemulţumit multă vreme pentru că, în acelaşi an, a fost ajutat să plece într-o lume mai dreaptă. Nu a mai apucat să-şi scrie memoriile, pentru că, în acest mod, conturnând presa, ar fi putut să pomenească şi de extratereştrii din proprietatea SUA, sau INVERS, încă nu e prea clar!

            Din păcate, această poveste stranie, strecurată printre îmbrăţişări, a intrat în posesia actriţei Marilyn Monroe în rolul ei de amantă de gradul zero, amanta AIR FORCE 1, amanta preşedintelui!

            Plănuind un şantaj sentimental, ceea ce nu a fost prea drăguţ din partea ei, nemulţumita şi-a exprimat disponibilitatea să facă public secretul, aruncându-se, ca o fraieră, în braţele încrucişate ale presei. Această imprudenţă i-a fost fatală!

            Ignoranţa se plăteşte!

            Şi declaraţia se continuă astfel: „Lumea este mult mai sofisticată şi mai pregătită acum să înainteze spre o guvernare globală care nu va mai cunoaşte războiul, ci doar pacea şi prosperitatea în ansamblu.”

            Şi au trecut douăzeci de ani de atunci şi iată câtă prosperitate este acum în lume!

            Cât despre pace, nu pot să nu amintesc o glumă referitoare la răspunsurile ipoteticului Radio Erevan:

            - În viitor, credeţi că va mai fi război?

            - O, nu! Nu va mai fi război! Va fi doar o luptă pentru menţinerea PĂCII, de nu va mai rămâne piatră peste piatră!

            Prea multă DISCREŢIE strică uneori! Nu toţi ştiu să citească viitorul în STELE!

            În anul 1989, la Revoluţia din România, unii au crezut că simt fluidul magnetic al alinierii planetelor. Era decembrie, era neobişnuit de cald şi au ieşit în stradă doar în cămăşi.

            Alţii, OMOLOGII LOR, vorba celebrului Giani din serialul TV. „Inimă de ţigan”, au ascultat glasul forţelor oculte şi s-au aliniat, la fel ca planetele, la ordinea mondială prestabilită.

            Într-adevăr, informaţia înseamnă putere!

            Dacă ar fi ştiut revoluţionarii români că nu alinierea planetelor i-a scos în stradă, ci un program bine stabilit, ar fi stat frumos acasă, la masa de Crăciun, că ceea ce trebuia să se întâmple, tot se întâmpla şi nu se mai întrebau acum, după douăzeci de ani:

            „- Şi dacă am ieşit, la ce ne-a folosit?”

            Păi vezi?!

Din Volumul ”Centrul vechi”