SCRIITORI DIN URZICENI - CĂTĂLINA STROE

 

                                     

                                                    Rotirea lumii

 Cataclisme, migrații, colonizări !

În cazul comunităților sedentare, frica este motorul care împinge grupe mai mari sau mai mici, de oameni, să-și părăsească, cu regret, casele și să plece în pribegie. Frica de foame, de frig, de războaie, de sclavie, activează reflexul de supraviețuire.

În privința grupurilor cu tradiție ancestrală nomadă situația se discută puțin diferit.

De-a lungul veacurilor, schimbări climaterice majore au transformat zone favorabile vieții în zone aride. Cutremure sau reactivarea unor vulcani au schimbat fizionomia terestră. Păsări, pești, mamifere terestre sau marine, oameni, s-au pus în mișcare ca să-și salveze viața.

Reflexul de transhumanță s-a păstrat la ciobani, care primăvara își duc oile la munte și iarna se întorc cu ele în sate. Uneori munții au reprezentat un bun loc de refugiu din calea apelor sau a duşmanilor năvălitori.

Păsările migratoare pleacă toamna spre zone mai calde și se întorc primăvara, mereu pe direcția Nord- Sud.

Renii, un fel de cerbi ai Nordului, migrează în număr atât de mare și de compact încât mișcarea lor este vizibilă și din spațiul cosmic.

Somonii părăsesc apele sărate și urcă împotriva curentului, în ape curgătoare, până ajung în lacuri cu apă dulce unde se reproduc.

Cultivarea pământului, în zone favorabile climateric a dus la formarea comunităților umane sedentare, iar creșterea animalelor în turme mari a întreținut migrația la triburile nomade, în căutare de hrană pentru animale

Fenomenul migrator este foarte complex și este studiat de grupe foarte mari de cercetători. Biblia este un document important! Activitatea umană tehnicizată pune în pericol soarta multor specii migratoare, prin construirea de baraje pe cursuri de apă și conducte de petrol pe mii de kilometri, în Marele Nord, adevărate ”baraje” în calea migrației animalelor. Sonarele submarinelor perturbă viața balenelor și frecvențele, emise de tot felul de antene terestre, zăpăcesc sistemele de orientare ale stolurilor de păsări migratoare.

Războaiele, pentru resurse materiale, perturbează specia umană și o transformă dintr-o specie preponderent sedentară, într-o specie migratoare.

Coloniile și coloniștii au interferat cu populațiile locale, care în multe cazuri au fost decimate.

Negrii au fost furați de pe coastele africane de către negustori specializați și au fost vânduți ca sclavi pentru plantațiile de bumbac și trestie de zahăr ale Americii Sudiste.

Când statele nordice americane au accelerat ritmul industrializării, nordiștii și sudiștii s-au luptat între ei pentru desființarea sclaviei și deci ”eliberarea” negrilor care urmau să devină forță de muncă ieftină pentru nordiștii victorioși.

Când apare cuvântul ”profit” orice încercare de asociere cu noțiunea de ”umanitar” este îndoielnică.

De fapt, negrii eliberați au înțeles repede că a fi liber nu înseamnă a fi și alb !

După cele două războaie mondiale care au schimbat soarta lumii, comunismul a prins în capcană Europa de est, declarând-o fără jenă ”lagăr socialist”.

Teoriile naziste și teoriile marxist-leniniste au creat lagăre și dictaturi. Războaiele și comunismul au afectat peste o treime din populația lumii.

Popoarele, prinse în capcane ideologice, au fost subjugate prin frică și teroare !

Într-o perioadă de o sută de ani (1917 - 2017) pentru Rusia și aproape de jumătate de secol pentru Europa de est (1945 - 1990), valuri de refugiați spre Europa de Vest, spre America și Canada, și-au căutat dreptul la viață, la libertate, la demnitate și la un minim de trai decent.

Generații de sacrificiu și drame umane !

Cauzele războaielor au întotdeauna un caracter ocult și nu este cazul să dezvolt aici acest subiect.

Războiul nu este o partidă de sport între gentlemani, ci o partidă de vânătoare în care populația civilă se ascunde ca animalele pădurii.

Războiul scoate la suprafață caracterul sălbatic al omului și este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei națiuni.

Starea de război este o stare anormală pentru societatea umană și este generată sau de un eșec al diplomației în relațiile internaționale sau de apariția unor personaje, sprijinite de interesele unor grupări oculte, interese neaccesibile înţelegerii omului de rând.

Hitler și Stalin s-au anihilat reciproc cu prețul unui dezechilibru mondial neaşteptat și cu suferințe umane greu de rememorat.

Dacă la Yalta s-a hotărât o împărțire a zonelor de influență din Europa, între SUA și URSS, la Malta, între aceleași puteri, s-a hotărât (re)unificarea acestor zone și pătrunderea Rusiei lui Gorbaciov în zona europeană, ceea ce a și făcut. Anglia se protejează !

Deschiderea piețelor este noua strategie de la perestroika până astăzi. Problema este că o astfel de strategie, implementată pe un sistem de relații de tip comunist a generat corupție și a dat naștere la un sistem mafiot de relații și a unei mafii, bineînțeles. Sistemul comunist a adoptat o tehnică de camuflaj prin care a început să se contopească cu sistemul capitalist euro- american, într-o nouă ordine mondială, printr-o alchimie care va impune o nouă dictatură.

Să fugi de mânia naturii sau de semenii tăi, oameni cu mintea alterată, provoacă aceleași drame ale exilului: probabilitatea să nu-ți mai revezi familia, dacă pleci singur, probabilitatea să nu-ți mai revezi casa și țara, dacă pleci cu familia, probabilitatea să nu-ți mai găsești sufletul și liniștea, pe această lume !

Ai certitudinea însă, că părăsindu-ți nația, vei deveni minoritar oriunde ai fi !

Să pleci ”de tot” din țară este ca și cum ai muri într-un loc și te-ai renaște în altul !

Ai alte documente de identitate, altă casă, alți prieteni, de cele mai multe ori alt serviciu ca înainte, alte reguli de respectat, altă limbă de vorbit. În graba plecării mulţi uită să își ia cu ei cel mai prețios bagaj, sufletul. Din acest motiv se trezesc în locuri străine, ca niște clone, asemănători cu ei înșiși, dar goi pe dinăuntru.

De cealaltă parte, sufletul uitat hoinărește fără noimă, ca un câine abandonat de stăpâni la scara avionului, din grabă, din neatenție sau din nepricepere. Nu întâmplător există ritualuri de despărțire, îmbrățișări, sărutări, asigurări de păstrare a legăturilor și semnul de ”la revedere”.

Asta face bine sufletului, îl calmează și la plecare poți să îl iei în brațe ca pe un copil adormit.

Să pleci fără rămas bun este cel mai dureros lucru care se poate întâmpla cuiva, în relația cu persoanele dragi ! Arta de a îți ține sufletul aproape, în orice împrejurare, nu o cunoaşte toată lumea.

Cei care și-au pierdut din neatenție sufletul, se asimilează noii societăți, adoptă limba și obiceiurile, refuzând să le mai afișeze pe ale lor, parcă din frică.

Când sufletul te însoțește ești mult mai puternic,  te adaptezi și e normal așa, dar niciodată nu te asimilezi. Știi mereu cine ești, de unde vii, ce limbă vorbești, îți afișezi cu mândrie obiceiurile tradiționale și veghezi ca urmașii, născuți pe alte meleaguri, să le păstreze din neam în neam !

Dacă mondializarea economică este posibilă fără multe dificultăți, cultura mondializată este aproape o aberație.

Prin natura ei, cultura unui popor este o emanație a tradițiilor sale pur naţionale.

Într-un spectacol cu muzică și ritmuri diverse, tresari când recunoști câteva acorduri românești.

În pictură, nu știi prin ce miracol poţi recunoaște un peisaj românesc, iar pe stradă, nu știi ce vibrații ascunse, îți spun aproape cu certitudine, că cel întâlnit în cale e român !

Și chiar după mulți ani de la plecare, ai o tresărire când în preajma ta auzi vorbindu-se românește !

Sufletul vibrează și intră în rezonanță !

Din volumul Jurnal secret, 2018