CIOCĂNITOAREA
Într-o friguroasă zi de iarnă, pe când eu eram acasă la bunicii mei de la Coșereni, bunica
era plecată la biserică pentru că era duminică, iar eu am rămas cu bunicul care zice dintr-o
dată :
-Hai, tataie, să-ți spun o poveste de când eram și eu de seama ta, și s-a dus lângă sobă,
dar a pus o geacă pe jos ca să mă așez lângă el.
- Așa, măi tataie, când eram și eu de vârsta ta, făceam multe năzbâtii, dar să-ți spun una
amuzantă. Într-o zi caldă, nu ca asta, era vacanță, nu mergeam la școală și puteam să mă
odihnesc mai mult, dar mereu mă trezea o ciocănitoare care stătea mereu într-un stejar din
fața curții, până într-o zi în care m-am săturat, împreună cu sora și fratele meu și alți copii de
pe stradă. Și cum am ajuns la stejar, vreo zece copii ,ne-am gândit cum să o dăm jos și am
propus să ne urcăm unul peste altul până ajungem la ciocănitoare, și ne urcam din ce în ce
mai mulți până când ultimul copil a reușit să prindă ciocănitoarea dar, în acel moment, un
băiat de mai jos s-a dezechilibrat și am căzut cu toții. În acea zi am fost câștigători, n-am pățit
nimic la căzătură și am scăpat și de ciocănitoare!
- Ce poveste amuzantă, bunicule!
Asta este una dintre sutele de povești spuse de bunicul meu.
Matei Alex, clasa a VII-a A
Școala Gimnazială „ I. H. Rădulescu”
Coordonator, profesor Ichim Carmen
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu