Alexandru NICOLAE s-a născut în 1908, în URZICENI, și a trăit aproape 99 de ani, până în 2007. Bunicul său din partea mamei a urcat în rang militar până la gradul de general de roșiori și a generat Neamul Dorobanților. Celebru în perioada interbelică sub numele de artist, recunoscut internațional - Prof. ALEXANDER - ultimul nostru „dorobanț” a strâns gigantic întreaga strălucire a jocurilor de artificii... ca REGE al AERULUI !
Turneele prin cele mai importante capitale i-au atras o strălucită glorie europeană. După traversarea plină de efect a Dunării, cu bicicleta, între Buda și Pesta, s-a urcat la înălțimea lui La tour Eiffel. Spectacolele se desfăşurau numai în aer liber. Ca formă de plată, se practica un sistem lejer de chetă. Fiecare dădea câte ceva, după cât îl lăsa punga. De unde şi vorba de "ideal cu plată benevolă". Nu l-au interesat niciodată banii. Câștiga atât cât să-și cumpere toate casele de pe străzile deasupra cărora își derula seria spectaculară. Și a ignorat în mod repetat apelul stăruitor, primit de la seducătorul Hollywood. Nu însemna mare lucru, dată fiind popularitatea europeană de care se bucura din plin.
Își amintea deseori de evenimentul organizat
în grădina regală, unde s-a ridicat Sala Palatului. Și-a instalat cablul la
peste 15 m, deasupra aleilor cu flori, căprioare și lac, dominate doar de
fântâna arteziană. Era într-o duminică de vară, la începutul anilor ’30, pe la
ora 4 a după amiezii. Arsenalul adusese branduri şi artificii. Patru fanfare militare, reunite, au dat semnalul.
Participau familiile regale română și greacă, cele ale guvernului și ale ambasadelor
străine. Programul a cuprins o selecţie din cele mai dificile producții echilibristice,
încununate cu inegalabilele gigantice amețitoare. Succes într-adevăr... la cel
mai înalt nivel! În final, profesorul a evoluat pe o frânghie, fluturând
steagurile românesc şi grecesc. A coborât exact în îmbrăţişările celor două
majestăţi, urmate de felicitările entuziaste ale întregii asistențe. A primit
câteva medalii de aur și intrarea liberă oricând la palat, în onorul muzicii
militare. Și, desigur, cheia impunătorului International
!
Poate că și azi Prințul Filip, Duce
de Edinburgh, da, chiar soțul Reginei Elisabeta II, mai poate depune mărturie
asupra celor întâmplate atunci, când Excelența Sa, ca Prinț al Greciei și al
Danemarcei, împreună cu vărul său, Mihai, micuțul Mare Voievod de Alba Iulia, stăteau pe genunchii Profesorului Alexander,
în grădina palatului bucureștean, curioși la maxim, cuprinși de iureșul excepționalității
și învățând cum să devină treptat cei mai grozavi zburători ai văzduhului, cel
de cucerit pentru fiecare!
Când Federația Mondială a Tineretului Democrat și-a
organizat la București, în 1953 - Cea
de-a IV-a ediție a Festivalului Internațional al Tineretului și Studenților,
angrenând 30 de mii de delegați din 111 țări, Prof. Alexander a captat
imediat centrul tuturor atracțiilor cultural-sportive, instalat peste Lacul
Herăstrău. Apoi, a iniţiat Organizaţia de Stat pentru Turnee Artistice,
devenită ARIA. A fost și primul ei colaborator. Prin OSTA / ARIA, artistul
român avea posibilitatea să evadeze peste hotare, din strictul regim
restricționar. Peste câteva zile după tragicul accident de la Făgăraș, profesorul
ar fi urmat să plece într-un lung turneu în Polonia. Pe locul în care a căzut,
s-a ridicat Casa de Cultură.
Ultima sa apariție pe un afiș s-a
produs cu ocazia premierei VRĂJITOAREA
CIK... LA CIRC
– 30 martie 1986, sub egida Teatrului NAȚIONAL CLUJ. Semna „efectele
speciale”! Pentru mine, afișul
acela are o uriașă valoare sentimentală: numele îmi apărea alături de cel al
tatălui meu! Când Dorel Vișan i-a
semnalat prezența în loja oficială, sala a explodat în aplauze. Publicul nu-l
uitase. Când cartea ce îl avea ca erou principal - GIGANTICA - cenzura comunistă i-a schimbat astfel titlul iniţial:
"Profesor ALEXANDER", pentru că pe atunci nu trebuia să apară pe
copertă decât un singur nume, cel al genialului conducător – deci, romanul îşi tot
aştepta hârtia pentru cele 20.000 de exemplare ale tirajului și s-au făcut
eforturi considerabile ca totuşi cartea să apară în ziua în care profesorul
împlinea 80 de ani. Era în 1988 şi, iarăşi, redactori şi tipografi, şi-au
reamintit cu bucurie de celebrul artist, devenit o adevărată legendă vie. Încă
mai circula zicala: "Ca Alexander, pe sârmă!" - Grăbeşte-te! - Dar ce-s eu? Profesor Alexander, cu bicicleta pe
sârmă?!
„Puterea nelimitată
de creație, stilul propriu, precizia și suplețea în evoluție i-au atras
Profesorului Alexander o faimă mondială de netăgăduit. Experimentele sale
aeriene se pot desfășura numai în grădini publice, stadioane, în piețele largi ale
orașelor sau deasupra străzilor. Deplasarea dumneavoastră aici va fi
satisfăcută pe deplin de ingeniozitatea cu care Domnul Profesor Alexander și toți
asistenții săi și-au alcătuit programul de inventivitate...”
Există zbor! Există perfecțiune! Moartea poate fi amânată și idealul poate fi atins!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu