In memoriam Constantin Țoiu

Pe 4 octombrie se împlinesc 8 ani de la trecerea în neființă a patronului spiritual al Bibliotecii Urziceni, Constantin Țoiu.

Prozator, eseist, traducător, Constantin Țoiu sa născut la 19 iulie 1923, la Urziceni, al șaptelea copil al Eugeniei (n. Ifigenia Ioanis) și a lui Tomas Sotir Țoghiu, negustor. Părinții, aromâni, sunt imigranți din Grecia. Urmează clasele primare în Urziceni. Face studii gimnaziale și liceale la liceul brașovean ”Dr. Ioan Meșotă ”. Urmează școala de aviație militară din Buzău, de unde iese sublocotenent în rezervă. Între 1942-1946 studiază la facultatea de Litere și Filosofie din Capitală.

Lucrează ca redactor la Editura de Stat și, din 1952, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. În 1958, debutează ca prozator în revista „Gazeta literară”, nr.8. În 1960-1961 lucrează ca redactor la revista „Secolul 20”. În 1965 publică romanul „Moartea în pădure. Cronica unei zile ”(Editura pentru Literatură, București). Între anii 1965-1970 este pe rând redactor la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, Televiziune și „România literară” (înființată pe structura vechi „Gazete literare”). La „Românialiterară” va activa până în 1990, când se pensionează.

Publică un volum de nuvele - „Duminica muților” (Editura pentru Literatură), iar un an mai târziu, în 1971, apare volumul de publicistică „Destinul cuvintelor” (Editura Cartea Românească, București). Volumul de eseuri, „Pre texte” (Editura Albastros, București) apare în 1973.

Anul 1976 este un an de răscruce în destinul literar al lui Constantin Țoiu: apare romanul „Galeria cu viță sălbatică” (Editura Eminescu, București); are un mare succes de critică și de public, va primi Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei. E cartea care îl impune decisiv pe scena literară. Prima ediție, epuizată rapid, număr 34 000 de exemplare, în timp ce oa doua, în 1979 (Editura Eminescu, cuvântul editorului de Valeriu Râpeanu, postfața autorului), va apărea în 100 000 de exemplu.

În 1977 publică „Alte pre texte”, eseuri (Editura Eminescu), iar în septembrie - decembrie 1978 călătorește în Statele Unite ale Americii, primind o bursă de creație la International Writing Program, în Iowa City. Romanul „Însoțitorul” apare în 1981 (Editura Eminescu). „Galeria cu viță sălbatică” este tradus în franceză, sub titlul „L’Exclu”, de Georges Barthouil și Ilinca Barthouil - Ionesco (Editions Nagel, Paris). Începând cu acest an, este secretar al Asociației Scriitorilor din București. Își va da demisia din această funcție la începutul lui 1990.

În 1984 apare romanul „Obligado” (Editura Eminescu), iar în 1987 publică romanul „Căderea în lume” (Editura Cartea Românească), scrierea de vârf a autorului. Ca și „Bunavestire” de Nicolae Breban, cartea este atacată în prezența pentru o așa-zisă reabilitare a Mișcării Legionare. Volumul de publicistică „Prepeleac” din 1991 (Editura Cartea Românească), valorifică text apărat în rubrica titulară din „România literară”. În aceeași serie vor mai fi publicate „Caftane și cafteli” (Prepeleac doi, trei…), 1994; „Morbus diaboli” (Prepeleac patru…) - toate la Editura Cartea Românească; „Răvașe din Kamceatka” (Prepeleac cinci), Editura Allfa, București, 2000. Romanul „Barbarius” (Editura Allfa) apare în 1999.

În 2002 primește Premiul Național de Literatură al Uniunii Scriitorilor. Începând cu 2003, public primul volum din „Memorii din când în când” (Editura Cartea Românească), memorii neconvenționale și eterogene ce pot fi descrise drept literatură de frontieră - publicistică, memorialistică, eseu, ficțiune, fișe de lectură etc. „Memoriile ... ”Revelează că” multe dintre întâmplări și portretele din romane sunt la origine reală ”(Nicolae Manolescu). Volumul al doilea apare în 2004; al treilea, în 2006; al patrulea, intitulat „Memorii întârziate”, în 2009, iar al cincilea, numit „Vederi din Prepeleac”, în 2010, toate la Editura Cartea Românească). În 2004 reeditează, cu titlul „Trompete după-amiază”, volumul din 1967 „Duminica muților” (Editura Cartea Românească) iar în 2006 apare romanul „Istorisirile Signorei Sisi” (Editura Cartea Românească). În anul 2007, Editura Art inițiază o serie de autor Constantin ȚOIU. Primul volum al seriei este compus din proze scurte (în fond, o nouă colecție de „prepeleacuri”): „Vrăjeli (de buzunar)”, cu o prefață de Luminița Marcu.

În mai 2012, sub egida Bibliotecii Municipale „Constantin Țoiu”, apare antologia „Urzicenii în viața și opera scriitorului Constantin Țoiu”, la editura Star Tipp Slobozia.

Constantin Țoiu este considerat de critici și istorici literari - de la Nicolae Manolescu la Eugen Simion și Alex. Ștefănescu - unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii noastre de astăzi. Cititorii și criticii literari din noua generație l-au impus pe Constantin Țoiu în topul celor mai mulți scriitori români.

Ca o recunoaștere a valorilor scriitorului, dar și pentru dragostea pe care a afișat-o tot timpul, cu bucurie, pentru locurile natale și pentru oamenii de aici, pe 23 mai 1995, CONSTANTIN ȚOIU a primit Titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Urziceni.

Inspectoratul pentru cultură Ialomița ia decernat, pe 30 octombrie 1998, Premiul de Excelență pentru întreaga operă.

Pe 27 ianuarie 2006, în prezența emoționată a maestrului, Biblioteca Municipală Urziceni a primit numele de „CONSTANTIN ȚOIU”. Biblioteca deține acum Fondul Documentar Național Constantin Toiu care sa constituit din donatiile succesive ale scriitorului devenit patron spiritual la Bibliotecii Municipale din localitatea natală în 29 decembrie 2005.

Critici literari importanți, români și străini, au scris elogii despre operă lui CONSTANTIN ȚOIU, considerând-l unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii noastre de astăzi.

„Prin incitant și emoționantul sãu roman,„ Galeria cu viță sălbatică ”, pur și grav, având parcă densitatea cleștarului - care-și obține materialitatea cristalină printr-un teribil impuls energetic, din carbon - Constantin Țoiu se situează deodată la treapta cea mai înaltă a prozei noastre contemporane. ”(I. Negoițescu)

„Romanul lui Constantin Țoiu,„ Galeria cu viță sălbatică ”, acesta este unul dintre cele mai substanțiale și interesante care au apărut în ultima vreme.” (Nicolae Manolescu) „Lectura acestei noi ediții a„ Galeriei cu viță sălbatică ”ma convins că romanul lui Constantin Țoiu deține secretul unei inepuizabile tinereți. ”(Liviu Petrescu)„ Un roman superb („Galeria cu viță sălbatică”)… Există în creația lui Țoiu ceva și din Dostoievski și din Machiavelli și cum nu se gândește și la Koestler, la Orwell ? ... Ne aflăm pe linia povestirilor magice ale unui Mircea Eliade și a evocărilor unui Mateiu Caragiale ... ”(Edgar Reichmann, în„ Le Monde ”, 14 august 1981)„… Constantin Țoiu este astăzi numele unui însemnat romancier român. ”( Cornel Regman).

Ori de câte ori a avut ocazie, Constantin Țoiu și-a afirmat cu mândrie originea geografică și culturală, anume sudul, spiritul muntean. „Tăria mea sa bazat, vrând nevrând, pe o fire independentă, de la Sud ...” „Oricăte locuri ai vedea, cel mai important și mai emoționant loc - dacă ai ceva de spus - rămâne cel pe care ai văzut oamenii prima dată ... Pentru mine, la 10, 12, 14 ani, Urziceniul era centrul lumii. ” „În ce mă privește, proza ​​ca și stilul ei, au fost înrăurite în bună măsură de întâmplări trăite în copilărie și adolescență în urbea ialomițeană cu numele buruienei agresive, care, apărându-se, te urzică, usturându-te.”

CONSTANTIN ȚOIU face deja parte din patrimoniul cultural național. Cu atât mai mult ialomițenii și l-au asumat și onorat cum se cuvine, răspundând astfel sentimentelor pe care le-a nutrit maestrul ȚOIU pentru oamenii și locurile natale. Mai multe asociații culturale, instituții și personalități la salutat inițiativa Consiliului Județean Ialomița de a instituțiilor titlului de Cetățean de Onoare la Județului Ialomița și au reacționat ca atare, propunându-l pentru titlul de Cetățean de Onoare la Județului Ialomița pe CONSTANTIN ȚOIU, UN MARE AL LITERATURII ROMÂNE, DAR ȘI UN MARE CARACTER, UN MODEL DE CARE AVEM NEVOIE.

CONSTANTIN ȚOIU A DEVENIT PRIMUL CETĂȚEAN DE ONOARE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA ÎN ȘEDINȚA CONSILIULUI JUDEȚEAN IALOMIȚA DIN 30 NOIEMBRIE 2007.

PE 4 OCTOMBRIE 2012, MAESTRUL CONSTANTIN ȚOIU A PLECAT ÎN ETERNITATE.

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!