luni, 3 mai 2021

OAMENI DE SEAMĂ DIN URZICENI - PROFESOR CONSTANTIN MATEI

 

CONSTANTIN MATEI

 

S-a născut la 24 iunie 1923 în comuna Armăşeşti, aproape de Urziceni, din părinţii Anica (originară din Armăşeşti, casnică) şi Dumitru (originar din Arţari, jud. Călăraşi), angajat la staţia CFR Ploieşti Vest.

A urmat şcoala primară în satul natal, iar între 1934 şi 1942 Seminarul “Nifon Mitropolitul” din Bucureşti. În 1943 a absolvit şi Liceul de băieţi “Ştirbei Vodă” din Călăraşi.

            A frecventat Şcoala de Ofiţeri de Rezervă de Infanterie din Ploieşti, aflată în refugiu la Slănic (1943-1945). În vara anului 1944 în zona Câmpina-Breaza, a fost implicat în apărarea rafinăriilor, depozitelor de combustibil pentru aviaţie şi a populaţiei, iar la 10 mai 1945 a fost avansat sublocotenent.

            S-a înscris în 1944 la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti, devenind licenţiat în istorie în 1948, cu lucrarea “Organizarea financiară a Moldovei în timpul domnitorului Ioniţă Sandu Sturza (1822-1828)”, coordonată de prof. C. C. Giurescu. Deşi a fost propus să rămână asistent la Catedra de Istoria Românilor din facultate, decedându-i tatăl în 1948, a revenit la Armăşeşti pentru a-şi ajuta mama la treburile gospodăriei (era unicul copil). Timp de un deceniu a funcţionat ca profesor de istorie şi limba română la şcoala din comuna apropiată Jilavele, mergând zilnic pe jos de la Armăşeşti la Jilavele. A fost primul licenţiat care a activat la acea şcoală, unde a obţinut şi gradul didactic II (1957).

La Jilavele şi-a cunoscut viitoarea soţie, Florica Matei (1924 Călăraşi – 2003 Urziceni) venită ca învăţătoare tot în 1948. Şi cei doi fii ai lor (Valeriu şi Aurel), s-au născut în Jilavele.

În 1958 este transferat la Urziceni, unde este numit director al primului liceu din oraş. Această funcţie a îndeplinit-o două decenii (1958-1978). Datorită eforturilor sale deosebite, liceul este mutat în 1959 din localul de pe str. Panduri, într-o clădire nouă pe str. Al. I. Cuza (azi Tribunalul), iar din 1970 în alta mai spaţioasă în strada Aurora (azi sediul Școlii Gimnaziale nr. 1).

Gradul didactic I l-a obţinut în anul 1965, cu lucrarea “Aşezări săteşti de-a lungul Ialomiţei în perioada Evului Mediu”. La liceu a predat istoria (în intervalul 1978-1983 şi Cunoştinţe economice). Orele sale erau captivante, iar cunoştinţele le expunea cu multă distincţie şi eleganţă.

În timpul directoratului său, în anul 1971 s-a finalizat un internat pentru elevi, în 1974 s-au construit ateliere pentru efectuarea practicii, iar biblioteca a fost extinsă. Atunci când liceul a funcţionat în localul din str. Al. I. Cuza, profesorul s-a implicat în realizarea unei săli de sport, finalizată în 1961 (azi în patrimoniul şcolii nr. 2). 

S-a pensionat în 1983. Ore de istorie la liceu, a mai avut episodic şi între 1990 şi 1996.

Urmare a bogatei activităţi nu numai didactice dar şi organizatorice desfăşurate la liceul din Urziceni, profesorul C. Matei a primit atât “Ordinul Muncii” cât şi “Medalia Muncii”.

După 1989, a îndeplinit mulţi ani funcţia de preşedinte al subfilialei Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război (ANVR) din Urziceni.

A fost şi preşedintele Comisiei de Memorialistică a judeţului Ialomiţa din cadrul ANVR. A colaborat la colecţia “Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei” publicată de ANVR. De asemeni, în 1994 i s-a conferit “Medalia comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial 1941-1945”. Din anul 2004 a devenit colonel în retragere.

Strădaniile sale privind dezvoltarea învăţământului şi culturii în Urziceni, i-au fost răsplătite prin acordarea, în 1996, a diplomei de “Cetăţean de onoare” al municipiului.

De-a lungul timpului, profesorul a scris numeroase articole în presa locală, judeţeană ori naţională, dar şi în diferite reviste.

După 1990, singur sau în colaborare, a publicat o serie de volume monografice consacrate fie localităţii natale, fie celei unde şi-a început cariera didactică, fie oraşului unde a locuit peste jumătate de veac, dar şi liceului unde a fost profesor mult timp. În ordinea cronologică a apariţiei, acestea sunt următoarele: Monografia municipiului Urziceni (Tipogr. Slobozia, 1996), Monografia comunei Jilavele-Ialomiţa (Edit. Prahova Ploieşti, 1997), Armăşeşti (jud. Ialomiţa) – Studii de Istorie şi Geografie (Edit. Semne Bucureşti, 1998), Protoieria Urziceni, de la început şi până astăzi (Edit. Apollon Urziceni, 2004), Monografia Liceului Teoretic “G. Moisil” Urziceni-Ialomiţa (Centrul Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007), Aşezăminte bisericeşti creştin-ortodoxe din Urziceni (Edit. Anca Urziceni, 2008).

Distinsul profesor Constantin Matei a încetat din viaţă la 20 august 2013, în Urziceni. (Sorin GEACU)


Un comentariu:

NOBLEȚEA LIMBII ROMÂNE

            Într-o întâlnire memorabilă la Uniunea Scriitorilor, prilejuită de lansarea unei antologii, acum câţiva ani, am avut şansa unică...