Acălfoaie Delia Corina
Clasa a VII-a C, Școala Gimnazială „I. H. Rădulescu”
Profesor coordonator, Ichim Carmen
Dragă Moș Crăciun,
Știi cum este când lumea nu știe că exișți? Ei bine,
eu știu. Acest lucru este un sentiment pe care nu îl doresc nimănui. Cei din
jurul meu sunt siguri pe ei, pe deciziile pe care le iau. Eu am fost mereu
timidă. De cele mai multe ori, lumea nici nu mă observă. Este ca și cum nici nu
exist, sunt invizibilă. Aceste lucruri m-au destabilizat destul de tare în
ultimii ani. Dar acum m-am hotărât să mă schimb. Mult timp, în interiorul meu,
s-a purtat o luptă. Între schimbarea felului meu de a fi și între cum sunt
acum.
Nu sunt singura căreia i se întâmplă acest lucru. Doar
că mie mi se întâmplă din cauza timidității. Altora, din cauza situației
financiare. Cred că ei își petrec Crăciunul foarte diferit de al meu. Daca poți
să ajungi la ei cu câte ceva, ți-aș fi recunoscătoare. Dacă nu, le poți oferi,
te rog, altceva, după părerea mea, mai bun? Daruri sufletești, spirituale. Să
aibă mai multă încredere în ei, să nu mai fie demoralizați și, având în vedere
comportamentul celorlalți, să fie mândri de cine sunt, de familiile lor. În loc
să vii la mine, te rog să mergi la ei! Cred că dacă o să văd că aceștia vor
reuși să se mobilizeze și să riposteze batjocurilor, o să reușesc și eu să îmi
înving fricile. Cum ar fi, în primul rând, să îmi exprim punctul de vedere.
Îți mulțumesc pentru timpul acordat și sper că îmi
poți îndeplini dorința!
Cu drag, Delia
Nedu Maria
Clasa a VII-a A, Școala Gimnazială „I. H. Rădulescu”
Profesor coordonator, Ichim Carmen
Dragă Moș Crăciun,
Mă numesc Maria, am 14 ani și locuiesc într-un
apartament din Urziceni. Am o familie frumoasă, compusă din 5 membri, părinții,
sora și fratele meu. Trecem printr-o perioadă foarte grea la nivelul lumii, din
cauza apariției unui virus mortal,Covid-19,care ne-a îndepărtat de cei dragi și
în unele cazuri ,a despărțit pentru totdeauna o persoană dragă de familie. De
asemenea, școala o facem on-line, de acasă, putând comunica printr-un
dispozitiv, telefon, laptop sau tabletă. Sunt recunoscătoare că am posibilitatea
de a lucra de pe un dispozitiv, știind ca unii copii nu au posibilitatea de
a-și cumpăra unul. Te rog, cât va mai ține aceasta perioadă să-i ajuți pe cei
cu probleme financiare. Dacă anul trecut stăteam în jurul mesei de Crăciun, cu
prietenii și familia, savurând bucatele pregătite de mama, acum, cât ai vrea
să-i vezi pe cei dragi lângă tine, gândul că îi poți îmbolnăvi te distruge.
Vreau din tot sufletul să se termine cât mai repede, să revenim la normal,
sărutul bunicii pe fruntea mea sa nu mai fie despărțit de o mască și să nu mai
fim despărțiți de cei dragi de o măsura de siguranță. Anul acesta nu-mi doresc
o jucărie sau o păpușa pe care anii trecuți sigur mi-aș fi dorit-o, o haină sau
telefonul cel mai nou apărut, anul acesta îmi doresc fericire și sănătate
pentru toate familiile, vreau ca în sufletele oamenilor să nu mai fie ură și
zâmbetele lor să împrăștie numai bucurie, iar oamenii să pună sănătatea și
familia înainte de orice lucru material.
Moșule, dacă dorințele anilor trecuți mi le-ai putut îndeplini,
te rog să o faci și anul acesta!
Te îmbrățișez,
Maria!
Marin Maria Izabelle
Clasa a VII-a A, Școala Gimnazială „I. H. Rădulescu”
Profesor coordonator, Ichim Carmen
Dragul meu Moș Crăciun,
Mă numesc Marin Maria Izabelle, toată lumea îmi spune Iza.
Am treisprezece ani și sunt în clasa a 7 a.
Începând cu anul 2020, coronavirusul și-a făcut
apariția în toate țările din lumea asta .Până în anul 2020, toți copiii mergeau
la școala, liceu și grădiniță. Pe data de 11 Martie, domnul director a venit în
clasă și ne-a spus că„ începând de mâine,12 Martie, timp de două săptămâni nu
mai venim la școală. Dar din două săptămâni s-au făcut șase luni. Două luni de
stat în casă, în carantină .Eu locuiesc la apartament, să stai două luni de
zile închis între câțiva pereți, este înfiorător. Am crezut că acest virus va
dispărea în vară, însă nu a fost așa. Am crezut că vom merge normal la școală
,nu a fost așa. Suntem în luna decembrie, iar noi tot acasă suntem. Sunt
foarte tristă. Colegii mei sunt triști, oamenii din toată lumea sunt triști.
Îți este frică să mai ieși din casă, să nu te infectezi. Sunt în clasa a 7 a,
peste un an și jumătate nu o să îmi mai văd colegii. Voiam și noi să ne mai
facem amintiri. Să fim acolo, la școală, împreună. Dorința mea cea mai mare
este să se anunțe la televizor că: „coronavirusul nu mai există, am învins
virusul, puteți reveni la normal. Fără mască, fără distanță fizică, fără alarma
care sună la telefon și ne spune că, virusul a crescut în localitatea noastră
și să respectăm regulile.” Acestea sunt cuvintele pe care vreau să le aud!
Te rog, Moșule, fă un miracol de Crăciun!
P.S.: N-ar strica o ninsoare ca în povești, Moșule.
Stările prin care au trecut toți oamenii sunt de nedescris. Important este să
fim sănătoși și să doborâm virusul.
Mulțumesc,
Iza !
Udma Cătălina
Clasa a VII-a A, Școala Gimnazială „I. H. Rădulescu”
Profesor coordonator, Ichim Carmen
Dragă Moșule,
Sunt eu, Cătălina, cea care îți scrie în fiecare an și
care își dorește mereu ce este nou apărut. Știi și tu că anul 2020 a fost un an
cu multe probleme! Mai întâi virusul care a omorât mii de oameni, mai apoi
nelipsita pandemie care ne-a schimbat pe noi ca oameni și ne-a făcut să ne
descoperim propria persoană, și când credeam că totul a luat sfârșit a apărut
școala online, și lipsa tabletelor pentru cei cu o situație materială mai puțin
plăcută a devenit un coșmar pentru viitorul țării !
Trecând la subiect, de Crăciun, cadourile pe care
le-ai pregătit pentru mine, vreau să le primească copiii săraci, deoarece unii
dintre ei nu știu sentimentul de bucurie la găsirea cadourilor sub brad, însă
ce e și mai dezamăgitor e că unii nu au nici brad. Măcar în ziua Crăciunului să
se simtă iubiți și răsfățați de tine, Moșule!
Cu drag și mari așteptări, Cătălina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu