SCRISORI CĂTRE MOȘ CRĂCIUN

 

Dragă Moș Crăciun,

Eu: Moș Crăciun, ceea ce îmi doresc eu de Crăciun este ....
Moș Crăciun: Ce îți dorești, copilaș?
Eu: (Mă panichez și încep să țip isteric.)
Moș Crăciun: Nu te speria, datorită puterilor mele magice pot să vizualizez și să scriu în scrisorile copiilor cuminți pentru a comunica cu ei.
Eu: Deci sunt unul dintre puținii copii așa de cuminți, încât să mă alegi, să vorbești cu mine?
Moș Crăciun: Nu, tu ești una din și mai puținele excepții!
Eu: Mda... Asta are logică deși, sunt dezamăgit de mine. Dar asta nu contează. Ai puțin timp să te întreb câteva lucruri?
Moș Crăciun: Desigur, de aceea am și intrat în scrisoarea ta.
Eu: Mulțumesc! Dumneata chiar nu poți să ajuți omenirea în lupta cu acest virus?
Moș Crăciun: Nu, aici este un lucru mult prea puternic pentru mine.
Eu: Păi cine e mai puternic decât ține? Zeii? Dragonii?
Moș Crăciun: Nu, ceva mult mai puternic.
Eu: Ce este atunci?
Moș Crăciun: Chinezii.
Eu: Devine dubios. Cred că o să trec la altceva. Dumneata, domnule Crăciun ai vreo legătură cu Moș Crăciunul pe care îl prezintă Coca-Cola?
Moș Crăciun: Nu, eu sunt total diferit de ceea ce credeți voi, dar cu toate acestea, nu mă voi arată deoarece nu știu cum ar reacționa lumea.
Eu: Te înțeleg! Următoare întrebare...Știu că sunt nepoliticos cu această întrebare, dar sunt foarte curios.
Moș Crăciun: Spune, nu mă deranjează!
Eu: Dumneata, domnule Crăciun câți ani ai?
Moș Crăciun: Nici eu nu mai țin minte câți ani am. Mă duc să o întreb pe soția mea, ea trebuie să știe.
[5 MINUTE MAI TÂRZIU]
Eu: Moș Crăciun! Moșule!
Moș Crăciun: Gata, am revenit. Am luat certificatul meu de naștere și îți spun acum.... Deci este 1...5..6....8..2..0..3..1..5 și un 7. Nu știu cum se citește numărul asta, deci l-am citit așa.
Eu: Nici eu nu îl înțeleg, așa că îți mulțumesc oricum pentru răspunsuri. Te voi lasă în pace că să mai ai timp și pentru alți copii.
Moș Crăciun: La revedere, Mihai!
Eu: Dar...... mă cheamă Rafael!
Moș Crăciun: Ups... am greșit copilul!
Dan Rafael
Clasa a V-a B, Școala gimnazială „I. H. Rădulescu”
Coordonator, profesor, Ichim Carmen

  

SIMPATICUL MEU MOȘ CRĂCIUN,

    Mă numesc Maria, cred că deja mă știi, din cauza unei nebunii neintenționate. Te rog să mă crezi, imediat ce am ieșit în curte, l-am luat pe Lucky, câniele meu, bănuiesc că-l știi, pentru că astă seară este îmbrăcat în ren, e Rudolf, l-am luat în brațe și l-am scăpat, de ce greu era! Acum, nu avem ce să facem! Ce este important este că nu a fost intenționat! Dar acum vreau să trecem la lucruri mai importante decât greutatea câinelui meu. Moșule, anul acesta am fost chiar cuminte, am încheiat un mic capitol din viața mea, clasele primare. Am început un nou enunț, clasele gimnaziale. Să știi, pentru atunci când străstrănepoții tăi vor ajunge clasa a V a, că vor învăța mai mult și se vor simți foarte bine când vor fi lăudați în fața clasei de profesori, cum m-am simțit și eu. Până acum, totul este ușor și frumos! Îmi place așa de mult să creez, atunci când scriu, îmi curg ideile prin minte una după alta...dar trecem în altă poveste. Anul acesta am trăit o grămadă de lucruri, am visat că am călătorit în toată lumea...am făcut mare parte din timp, teme, dar cel mai important n-am uitat să fiu copil, mi-am trăit o mare parte din copilărie, împreună cu sora mea, Ileana. Moșule, te rog să îmi păstrezi acest secret, Ileana m-a certat și mi-a luat 30 de minute din viață, reproșându-mi că l-am scăpat pe Lucky intenționat. Repet, e un secret pentru că nici mama nu știe! Am cântat și am râs! Moșule, mi-am dat seama că totul este despre copilărie...bine, nu chiar totul! Știi tu că anul trecut ți-am spus. că vreau niște patine albe ca spuma laptelui...și le-am primit...doar că anul acesta m-am mai gândit și cred că m-am decis; nu cadourile sunt cele mai importante lucruri...ci sănătatea. Anul acesta, am avut parte doar de lucruri rele: a început pandemia, au murit din ce în ce mai mulți oameni, unii chiar cunoscuți de-ai mei sau familiei mele, au început să se îmbolnăvească persoanele de fier de lângă tine...Este cumplit! Nu vreau să-mi imaginez...Știi vorba aia, după roz vine și negru, dar totuși cred că nu meritam așa ceva...

    Mi-e teamă că vom trece greu peste acestă furtună de lucruri rele! Mi-e teamă că nu vom putea reuși! Știi...uneori, devin prea fricoasă, și mi-e teamă de foarte multe lucruri...Câteodată sunt încrezătoare și luminoasă, sperând la revenirea vremurilor bune...Dar, gata! Vine perioada ta și eu trebuie să gândesc frumos!

    Moșule, Crăciunul este sărbătoarea binelui, nu-i așa ? Atunci poți să-mi explici și mie de ce nu toți oamenii sunt fericiți? De ce noi, pământenii, nu suntem fericiți de Crăciun? De ce nu putem dormi liniștiți? Știu eu răspunsul acestor întrebări; Nu suntem fericiți de Crăciun pentru că ne este frică de ce ne așteaptă! Tot de aceea nu putem dormi liniștiți. Trebuie să faci ceva!! Deci, mica scrisorică a mea pentru tine va fi așa:

Dragă Moșule,

    Anul acesta am fost cuminte și ca răsplată aș vrea să iei răul dintre noi, și să aduci sănătatea, bucuria, iubire, prosperitatea și acceptarea. Să aduci zânele bune pe această planetă și să iei gândurile și emoțile negative! Du-le cât mai departe și unde este pustiu, căci ele ne-au făcut rău! Așa că, te rog să-mi împlinești această dorință!

    P.S: TE AȘTEAPTĂ LÂNGĂ BRAD, O MICĂ GUSTARE, TE ROG, NU O EVITA! Ți-am pus acolo, paharul cu lapte veșnic, biscuiții cu unt doriți și morcovii binemeritați ai lui Rudolf!

Una dintre fete tale cuminți,

MĂRIUCA

Nițu Maria
Clasa a V-a B, Școala Gimnazială „I. H. Rădulescu.”
Coordonator, Ichim Carmen

 

 

Dragă Moș Crăciun,

    Știu că nu ți-am mai scris de mult. Poate pentru că am crescut și că nu îmi mai doresc păpuși sau lego, mi-am schimbat atitudinea față de Crăciun. Nu mai simțeam sărbătorile de iarnă așa cum obișnuiam să le simt acum câțiva ani când te așteptam cu lapte și cu biscuiți calzi. Prima ninsoare nu mă mai bucură așa de mult. Ba chiar și bradul de Crăciun, drăguțul și îndrăgitul brad de Crăciun și-a pierdut din magia sa.

    Îți mulțumesc că nu ai ocolit niciodată casa mea și mereu mi-ai adus ceea ce îmi doream. Rândul meu a trecut acum, când nu îmi doresc câini din jucărie ce merg cu telecomanda, păpușă Ioana sau castelul făcut din lego al Cenușăresei. Ce m-am mai bucurat atunci când am văzut sub brad cutia mare împachetată în hârtie colorată… Îmi amintesc cum mă trezeam dimineață de la ora șapte, prima din familie și coboram tiptil să mă uit pe ascuns sub brad. Acum că nu mai trebuie să ocolești alte case ale altor copii pentru a-mi aduce mie cadouri, te rog să te duci mai întâi la alți copii și să le dăruiești ceea ce dorești, pentru a-i face fericiți și pe ei.

    După ce termini de împărțit cadourile lor, poți veni și la mine.

Mă bucur că ți-am scris din nou!
Cu drag, Ileana!
P.S. Ceea ce îmi doresc de Crăciun este scris pe hârtia ascunsă în spatele casei! Crăciun fericit!

Nițu Ileana, clasa a VII-a C, Școala Gimnazială „I. H. Rădulescu”

Coordonator, profesor Ichim Carmen

 

 Dragă Moș Crăciun,

    A trecut ceva vreme de când nu ți-am mai scris, mereu aștept cu mare nerăbdare să o fac. Pentru mine , Crăciunul nu mai este de mult doar sărbătoarea și entuziasmul primirii cadourilor materiale. Este cu adevărat cea mai frumoasa sărbătoare: pe lângă sensul sau divin, toți oamenii dăruiesc și primesc de la jucării , până la iubire și bunătate. Acum cred ca știu de ce ai ales sa vii o singură dată pe an: totul este magic de Crăciun. Dar de ce trebuie sa se întâmple doar acum? De ce trebuie sa fim buni doar acum, de ce trebuie ca doar acum sa privim lucruri pe care le avem întregul an cu alți ochi? Știu , pentru ca nu ar mai avea farmec. De ce trebuie sa fim răi și să nu apreciem ceea ce avem mereu, ci doar de Crăciun? Pentru că așa sunt oamenii. Anul acesta nu-mi mai doresc nimic, decât două lucruri: sănătate mie și familiei mele și speranță. Vreau să mă ajuți sa rămân pe drumul meu și să am speranța de a deveni cea mai buna varianta a mea. Poate că nu am tot ce îmi doresc ,dar mereu am avut ceea de ce am avut nevoie pentru o sărbătoare și o viața mai frumoasă. Pentru mine ,tu ai venit mereu în mai multe forme: forma bucuriei, forma curajului și forma cunoașterii. Întotdeauna am avut blândețea de a-mi accepta greșelile și bucuria de a învăța lucruri noi. Crăciunul nu este despre cadouri scumpe sau dezmăț. Dacă ne întreabă cineva despre ce este Crăciunul răspunsul multora ar fi simplu: despre cadouri , ceea de mă întristează. În esență, el este despre pace sufleteasca și compasiune , este despre suflet și familie. Cu toții am uitat să ne bucurăm de împodobirea bradului sau de prima ninsoare, iar astfel realizez cât de mult s-a schimbat Crăciunul , pe măsura ce am crescut. În legătura cu Crăciunul , cu toții primim niște cuvinte legate de credință ,neștiind Semnificația lor proprie, ne mulțumim cu niște îndemnuri legate despre cum ar trebui sa fim mai buni, să dăruim , dar uităm sa le îndeplinim, rămânând in cotidian chiar și cu ocazia unei asemenea sărbători.

    Această sărbătoare nu este doar despre deschiderea cadourilor, este și despre deschiderea sufletului în fața celorlalți. Cu cât oferi mai mult , cu atât vei avea mai mult. Nu-ți scriu din tradiție ,nici măcar ca să-ți cer ceva. Îți scriu ca să-ți mulțumesc. Îți mulțumesc pentru fiecare zâmbet pe care l-am primit anul acesta, îți mulțumesc pentru ca am realizat lucruri minunate. Îți mulțumesc ție, deoarece tu ești simbolul darurilor, iar eu consider ca fiecare moment frumos este un dar. În ciuda faptului ca ți-am cerut doar două lucruri, sunt convinsă că îmi vei aduce exact ceea ce merit cu adevărat. Oricum , Crăciunul a rămas și va rămâne mereu pentru mine, în sine , un dar. Tot ceea ce îmi amintește de Crăciun mă umple de o bucurie deplina , nemăsurabilă, un sentiment încântător , vrăjit ,inexplicabil. Aș vrea sa fie Crăciun mereu , pentru spiritul lui. Pentru așteptarea ta , pentru colinde , pentru atmosfera aceasta, încărcată de liniște , de calm. Totul este splendid de Crăciun, tocmai de aceea trebuie sa punem preț pe el și să încercăm să nu-l sărim.

    În încheiere, am o ultimă dorință: aceea de a fi cu toții mai buni, tot timpul , pentru ca bunătatea valorează mai mult decât orice pentru cei care o au. Să greșim, și la fel de ușor , sa iertăm. Să iubim, să uităm , sa fim onești, politicoși , să încercăm să înțelegem , să acceptăm, să ne bucurăm , asta îmi doresc. Să evităm superficialul și să mulțumim mai des, să căutam sa fim obiectivi ,în ciuda detaliilor. Mulțumesc că ți-ai făcut timp să-mi citești scrisoarea , baftă!

Cu iubire, Andreea

Constantin Andreea, Clasa a VII-a C, Școala Gimnazială „I. H. Rădulescu”

Coordonator, profesor Ichim Carmen